Job 29

1 Og Job vedblev at fremsætte sit Tankesprog:

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 Ak, havde jeg det som tilforn, som dengang Gud tog sig af mig,

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 da hans Lampe lyste over mit Hoved, og jeg ved hans Lys vandt frem i Mørke,

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 som i mine modne Aar, da Guds Fortrolighed var over mit Telt,

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 da den Almægtige end var hos mig og mine Drenge var om mig,

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 da mine Fødder vaded i Fløde, og Olie strømmede, hvor jeg stod,

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 da jeg gik ud til Byens Port og rejste mit Sæde paa Torvet.

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Naar Ungdommen saa mig, gemte den sig, Oldinge rejste sig op og stod,

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 Høvdinger standsed i Talen og lagde Haand paa Mund,

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 Stormænds Røst forstummed, deres Tunge klæbed til Ganen;

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 Øret hørte og priste mig lykkelig, Øjet saa og tilkendte mig Ære.

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 Thi jeg redded den arme, der skreg om Hjælp, den faderløse, der savned en Hjælper;

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 den, det gik skævt, velsignede mig, jeg frydede Enkens Hjerte;

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 jeg klædte mig i Retfærd, og den i mig, i Ret som Kappe og Hovedbind.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 Jeg var den blindes Øje, jeg var den lammes Fod;

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 jeg var de fattiges Fader, udreded den mig ukendtes Sag;

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 den lovløses Tænder brød jeg, rev Byttet ud af hans Gab.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 Saa tænkte jeg da: »Jeg skal dø i min Rede, leve saa længe som Føniksfuglen;

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 min Rod kan Vand komme til, Duggen har Nattely i mine Grene;

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 min Ære er altid ny, min Bue er altid ung i min Haand!«

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 Mig hørte de paa og bied, var tavse, mens jeg gav Raad;

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 ingen tog Ordet, naar jeg havde talt, mine Ord faldt kvægende paa dem;

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 de bied paa mig som paa Regn, spærred Munden op efter Vaarregn.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Mistrøstige smilte jeg til, mit Aasyns Lys fik de ej til at svinde.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 Vejen valgte jeg for dem og sad som Høvding, troned som Konge blandt Hærmænd, som den, der gav sørgende Trøst.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.