Salme 94

1 Herre! Gud, hvem Hævnen hører til, Gud, hvem Hævnen hører til, aabenbar dig herligt!

DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.

2 Rejs dig, du Jordens Dommer! bring Gengældelse over de hovmodige.

Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.

3 Herre! hvor længe skulle de ugudelige, hvor længe skulle de ugudelige fryde sig?

DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?

4 De udgyde en Strøm af Ord, de føre fræk Tale; de rose sig selv, alle de, som øve Uret.

Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?

5 Herre! de knuse dit Folk og plage din Arv.

Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.

6 De ihjelslaa Enken og den fremmede og myrde de faderløse.

Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.

7 Og de sagde: Herren ser det ikke, og Jakobs Gud mærker det ikke.

Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.

8 Giver dog Agt, I ufornuftige iblandt Folket! og I Daarer! naar ville I blive kloge?

Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?

9 Mon han, som plantede Øret, ikke skulde høre? eller mon han, som dannede Øjet, ikke skulde se?

Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?

10 Mon han, som advarer Hedningerne, ikke skulde straffe? han, som lærer et Menneske Kundskab!

Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?

11 Herren kender Menneskenes Tanker, thi de ere Forfængelighed.

DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.

12 Salig er den Mand, som du, Herre! advarer, og den, du underviser ud af din Lov

Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;

13 for at skaffe ham Hvile fra de onde Dage, indtil der bliver gravet en Grav for den ugudelige.

Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.

14 Thi Herren skal ikke opgive sit Folk og ej forlade sin Arv.

Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.

15 Thi Retten skal vende tilbage til Retfærdighed, og alle de oprigtige af Hjertet skulle efterfølge den.

Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.

16 Hvo staar hos mig imod de onde? hvo stiller sig hos mig imod dem, som gøre Uret?

Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?

17 Dersom Herren ikke havde været min Hjælp, da havde min Sjæl paa lidet nær boet i det stille.

De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.

18 Der jeg sagde: Min Fod snublede, da opholdt, o Herre! din Miskundhed mig.

Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.

19 Der jeg havde mange Bekymringer i mit Inderste, da forlystede din Trøst min Sjæl.

În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.

20 Skulde Ondskabens Trone have Samkvem med dig? den, som gør Uret tvært imod, hvad Ret er?

Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?

21 De slaa sig sammen skarevis imod en retfærdigs Sjæl, og de fordømme uskyldigt Blod.

Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.

22 Men Herren blev mig en Befæstning, og min Gud blev mig en Tilflugts Klippe.

Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.

23 Og han har ladet deres Uret falde tilbage over dem og skal udrydde dem for deres Ondskab; Herren vor Gud skal udrydde dem.

Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.