< Salme 141 >

1 Herre! jeg har raabt til dig, skynd dig til mig, vend dine Øren til min Røst, naar jeg kalder paa dig.
Un psalm al lui David. DOAMNE, strig către tine, grăbește-te înspre mine; deschide urechea la vocea mea, când strig către tine.
2 Lad min Bøn staa som et Røgelseoffer for dit Ansigt, mine Hænders Opløftelse som et Aftenmadoffer.
Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta ca tămâia; și înălțarea mâinilor mele ca sacrificiul de seară.
3 Herre! sæt Vagt for min Mund, tag Vare paa mine Læbers Dør.
Pune o gardă, DOAMNE, înaintea gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4 Bøj ikke mit Hjerte til nogen ond Handel, til at bedrive Misgerninger i Ugudelighed i Samfund med Mænd, som øve Uret; og lad mig ikke æde af deres lækre Mad!
Nu înclina inima mea la niciun lucru rău, pentru a face fapte stricate cu oameni care lucrează nelegiuire, și nu mă lăsa să mănânc din lucrurile lor plăcute.
5 Lad en retfærdig slaa mig i Kærlighed og revse mig; mit Hoved skal ikke vise Hovedolien fra sig; thi min Bøn skal fremdeles møde hines Ondskab.
Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; și să mă mustre, va fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciunea mea de asemenea va fi continuă în nenorocirile lor.
6 Deres Dommere ere nedstyrtede i Klippens Favn; og de selv have hørt mine Ord, at de vare liflige.
Când judecătorii lor vor fi doborâți în locuri stâncoase, vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci.
7 Som naar en pløjer og furer Jorden, saa ere vore Ben spredte ved Dødsrigets Svælg. (Sheol h7585)
Oasele noastre sunt împrăștiate la gura mormântului, ca și când cineva taie și despică lemne pe pământ. (Sheol h7585)
8 Thi til dig, Herre, Herre! se mine Øjne hen; paa dig forlader jeg mig; giv ikke min Sjæl til Pris!
Dar ochii mei sunt spre tine, DUMNEZEULE, Doamne; în tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit.
9 Bevar mig fra Snaren, som de have udstillet for mig, og fra deres Garn, som gøre Uret.
Păzește-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine și de cursele lucrătorilor nelegiuirii.
10 Lad de ugudelige falde i deres eget Garn, medens jeg derhos slipper forbi.
Să cadă cei stricați în propriile lor plase, în timp ce eu deodată scap.

< Salme 141 >