Salme 139

1 Herre! du har ransaget mig og kender mig.

Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.

2 Hvad heller jeg sidder eller staar op, da ved du det, du forstaar min Tanke langtfra.

Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.

3 Du har omkringgivet min Sti og mit Leje, du kender grant alle mine Veje.

Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.

4 Thi der er ikke et Ord paa min Tunge, se, Herre! du kender det jo alt sammen.

Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.

5 Bagfra og forfra har du omsluttet mig, og paa mig har du lagt din Haand.

Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.

6 Saadant at forstaa er mig for underfuldt; det er for højt, jeg kan ikke naa det.

O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.

7 Hvor skal jeg gaa hen fra din Aand? og hvor skal jeg fly hen fra dit Ansigt?

Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?

8 Dersom jeg farer op til Himmelen, da er du der, og reder jeg Leje i Dødsriget, se, da er du der! (Sheol h7585)

Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)

9 Vilde jeg tage Morgenrødens Vinger, vilde jeg bo ved det yderste Hav,

Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,

10 saa skulde ogsaa der din Haand føre mig, og din højre Haand holde mig fast.

Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.

11 Og vilde jeg sige: Mørkhed maa dog skjule mig, saa er Natten et Lys omkring mig.

Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.

12 Mørkhed gør ikke Mørke hos dig, og Natten lyser som Dagen, Mørket er som Lyset.

Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.

13 Thi du ejede mine Nyrer; du skærmede om mig i Moders Liv.

Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.

14 Jeg vil prise dig, fordi jeg paa underfuld Maade er dannet saa herligt; underfulde ere dine Gerninger, og min Sjæl ved det saare vel.

Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.

15 Mine Ben vare ikke skjulte for dig, der jeg blev dannet i Løndom, der jeg blev kunstigt virket i det underjordiske Dyb.

Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.

16 Dine Øjne saa mig, der jeg endnu var Foster, og disse Ting vare alle sammen skrevne i din Bog; Dagene vare bestemte, før en eneste af dem var kommen.

Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.

17 Derfor, o Gud! hvor dyrebare for mig ere dine Tanker; hvor stor er dog deres Sum!

Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

18 Vilde jeg tælle dem, da bleve de flere end Sand; opvaagner jeg, saa er jeg endnu hos dig.

Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.

19 Gid du, o Gud! vilde ihjelslaa den ugudelige; og I, blodgerrige Mænd! viger fra mig.

Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.

20 Thi de talte skændelig om dig, og som dine Fjender tage de dit Navn forfængeligt.

Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.

21 Skulde jeg ikke hade dem, som hade dig, o Herre! og kedes ved dem, som rejse sig imod dig?

Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?

22 Med fuldt Had hader jeg dem; de ere blevne mine Fjender.

Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.

23 Ransag mig, Gud! og kend mit Hjerte; prøv mig, og kend mine Tanker!

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;

24 Og se, om jeg er paa en Vej, som fører til Smerte for mig, og led mig paa Evighedens Vej!

Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.