< Salme 120 >

1 Jeg raabte til Herren i min Nød, og han bønhørte mig.
O cântare a treptelor. În strâmtorarea mea am strigat către DOMNUL și el m-a ascultat.
2 Herre! fri min Sjæl fra Løgnens Læbe, fra en svigefuld Tunge.
Scapă-mi sufletul, DOAMNE, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.
3 Hvad giver han dig, og hvad giver han dig ydermere, du svigefulde Tunge?
Ce ți se va da? Sau ce ți se va face, limbă mincinoasă?
4 Den vældiges skærpede Pile med Gløder af Enebærtræ!
Săgeți ascuțite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.
5 Ve mig! thi jeg har været som fremmed iblandt Mesek, jeg har boet ved Kedars Telte.
Vai mie, că locuiesc temporar în Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului.
6 Min Sjæl har længe nok boet hos dem, som hade Fred.
Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăște pacea.
7 Jeg er fredsommelig; men naar jeg taler, da ere disse færdige til Krig.
Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.

< Salme 120 >