Job 29
1 Og Job blev ved at fremføre sit Billedsprog og sagde:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Gid jeg var som i de forrige Maaneder, som i de Dage, da Gud bevarede mig,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 da hans Lampe lyste over mit Hoved, da jeg gik igennem Mørket ved hans Lys;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 som det var med mig i min Høsts Dage, der Guds Fortrolighed var over mit Telt;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 da den Almægtige endnu var med mig, da mine Drenge vare omkring mig;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 da mine Trin badede sig i Mælk, og Klippen hos mig udgød Oliebække;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 da jeg gik ud til Porten op til Staden, da jeg lod berede mit Sæde paa Torvet.
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 De unge saa mig og trak sig tilbage, og de gamle stode op og bleve staaende.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 De Øverste holdt op at tale, og de lagde Haanden paa deres Mund.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Fyrsternes Røst forstummede, og deres Tunge hang ved deres Gane.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Thi det Øre, som hørte, priste mig salig, og det Øje, som saa mig, gav mig Vidnesbyrd.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Thi jeg reddede den fattige, som skreg, og den faderløse, som ingen Hjælper havde.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Dens Velsignelse, som ellers maatte omkommet, kom over mig, og jeg frydede Enkens Hjerte.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Jeg iførte mig Retfærdighed, og den klædte sig i mig; min Dom var mig som en Kappe og et Hovedsmykke.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Jeg var den blindes Øje, og jeg var den lammes Fod.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Jeg var de fattiges Fader, og den mig ubekendtes Retssag undersøgte jeg.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Og jeg sønderbrød den uretfærdiges Kindtænder, og jeg gjorde, at han maatte slippe Rovet af sine Tænder.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Og jeg sagde: I min Rede vil jeg opgive Aanden og have Dage mangfoldige som Sand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Min Rod skal aabne sig for Vandet, og Duggen skal blive om Natten paa mine Grene.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Min Herlighed skal blive ny hos mig, og min Bue skal forynges i min Haand.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 De hørte paa mig og ventede, og de tav til mit Raad.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Havde jeg talt, toge de ikke igen til Orde, og min Tale faldt som Draaber over dem;
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 de ventede paa mig som paa en Regn, og de aabnede Munden vidt som efter den sildige Regn.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Jeg smilte til dem, der vare mistrøstige; og de bragte ikke mit Ansigts Lys til at svinde.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Jeg udvalgte deres Vej og sad øverst, og jeg boede som en Konge iblandt Hærskaren, som den, der trøster de sørgende.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
