Skutky Apoštolů 25
1 Třetí den po převzetí úřadu přijel Festus z Césareje do Jeruzaléma,
Festus, deci, a venit în provincie și, după trei zile, s-a suit din Cezareea la Ierusalim.
2 kde přijal velekněze a další židovské představitele. Ti mu připomněli svou žalobu proti Pavlovi a snažili se pohnout Festa k tomu,
Marele preot și cei mai de seamă dintre iudei l-au informat împotriva lui Pavel și l-au rugat,
3 aby dal vězně dopravit zase zpět do Jeruzaléma; ve skutečnosti však zamýšleli Pavla na cestě přepadnout a zavraždit.
cerându-i o favoare împotriva lui, să-l cheme la Ierusalim, complotând să-l ucidă pe drum.
4 Festus je však odbyl: „Vězeň je v Césareji a já se tam vrátím co nevidět.
Festus însă a răspuns că Pavel trebuie să fie ținut în custodie la Cezareea și că el însuși urma să plece în curând.
5 Vyšlete se mnou své zplnomocněnce, a máte-li svou žalobu dobře podloženou, ať ji přednesou u řádného soudu.“
“Lăsați deci”, a spus el, “pe cei care sunt în putere printre voi să coboare cu mine și, dacă este ceva rău în acest om, să îl acuze.”
6 V Jeruzalémě se zdržel ještě osm deset dní a pak se vrátil do Césareje.
După ce a stat printre ei mai mult de zece zile, s-a pogorât la Cezareea și a doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel.
7 Hned následující den zahájil přelíčení a dal Pavla předvést. Jeruzalémští vyslanci vězně obžalovali z mnoha zločinů, ale neměli pro ně žádné důkazy.
După ce a venit, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim au stat în jurul lui, aducând împotriva lui multe și grave acuzații pe care nu le puteau dovedi,
8 Pavlova obhajoba zněla: „Neprovinil jsem se ani proti židovskému zákonu, ani proti chrámovým předpisům, a tím méně proti římskému právu.“
în timp ce el spunea în apărarea sa: “Nu am păcătuit deloc nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva lui Cezar”.
9 Festus chtěl židům ukázat dobrou vůli, a tak Pavlovi navrhl: „Jsi ochoten postavit se v Jeruzalémě před soud, kterému bych předsedal?“
Dar Festus, vrând să-și câștige favoarea iudeilor, a luat cuvântul și a zis lui Pavel: “Vrei să te duci la Ierusalim și să fii judecat de mine acolo despre aceste lucruri?”
10 Pavel vytušil smrtelné nebezpečí, a tak odmítl: „Ne, trvám na tom, abych byl ponechán v pravomoci římského soudu. Sám jsi zjistil, že jsem se proti židům nijak neprovinil.
Dar Pavel a zis: “Eu stau în fața scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu am făcut niciun rău iudeilor, după cum bine știți și voi.
11 Kdyby mně byl prokázán nějaký zločin, byl bych ochoten podstoupit spravedlivý trest, třeba i popravu. Jejich žaloby jsou však smyšlené a ty nemáš právo vydat mě jim. Odvolám se k císařovu soudu!“
Căci, dacă am greșit și am săvârșit ceva vrednic de moarte, nu refuz să mor; dar dacă nu este adevărat niciunul din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor. Eu apelez la Cezar!”
12 Festus se odebral k poradě se svými rádci a vynesl rozsudek: „Odvoláváš se k císaři, tedy tam půjdeš.“
Atunci Festus, după ce a vorbit cu consiliul, a răspuns: “Ați apelat la Cezar. La Cezar vă veți duce”.
13 Po několika dnech navštívil Césareju král Herodes Agrippa se svojí sestrou Bereniké. Přijeli přivítat Festa a zdrželi se u něho delší dobu. Festus se jim při jedné příležitosti zmínil: „Podědil jsem tu po Felixovi zvláštního vězně.
După ce au trecut câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea și au salutat pe Festus.
Cum a stat acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cazul lui Pavel, zicând: “Există un om lăsat prizonier de Felix;
15 V Jeruzalémě na něho žalovali velekněží a velerada a žádali na mně rozsudek smrti.
despre care, când eram la Ierusalim, m-au informat preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor, cerând o sentință împotriva lui.
16 Musel jsem jim dát lekci z římského práva a poučit je, že my Římané nikoho nesoudíme bez řádného slyšení obou stran a že každý musí dostat možnost obhajoby.
Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea pe cineva la pieire înainte ca acuzatul să se întâlnească față în față cu acuzatorii și să aibă ocazia să se apere în legătură cu acuzațiile care i se aduc.
17 Hned po mém návratu do Césareje se dostavili žalobci, a tak jsem toho muže vyslechl.
Prin urmare, când s-au adunat aici, nu am întârziat, ci a doua zi am stat pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus.
18 Očekával jsem kdovíjaké zločiny, ale nic takového mu nemohli dokázat.
Când acuzatorii s-au ridicat în picioare, nu i-au adus nicio acuzație de lucruri pe care le presupuneam eu,
19 Mají nějaké náboženské spory o jakéhosi Ježíše; byl popraven, ale ten Pavel tvrdí, že žije.
ci au avut anumite întrebări împotriva lui cu privire la propria lor religie și la un Isus mort, despre care Pavel a afirmat că este viu.
20 V tom se ovšem nevyznám. Když jsem mu navrhl, aby se obhajoval přímo v Jeruzalémě, trval na tom, aby byl ponechán v pravomoci římského soudu. Je to římský občan, a dokonce se odvolal k císaři. Tak ho tu mám ve vězení a s příštím transportem ho musím poslat do Říma.“
Fiind nedumerit cum să întreb despre aceste lucruri, l-am întrebat dacă este dispus să meargă la Ierusalim și acolo să fie judecat cu privire la aceste lucruri.
Dar, când Pavel a cerut să fie reținut în vederea deciziei împăratului, am poruncit să fie reținut până când îl voi putea trimite la Cezar.”
22 Agrippa řekl Festovi: „Ten člověk mě zajímá, rád bych si ho poslechl.“Festus tedy navrhl, že uspořádá slyšení hned následujícího dne.
Agripa a zis lui Festus: “Aș vrea și eu să aud pe acest om.” “Mâine”, a spus el, “îl veți auzi”.
23 Nazítří se dostavili Agrippa a Bereniké v celé královské pompě s dvorní suitou i hodnostáři města.
A doua zi, după ce Agripa și Berenice au venit cu mare pompă și au intrat în sala de audieri, împreună cu comandanții și cu cei mai de seamă din cetate, din porunca lui Festus, a fost adus Pavel.
24 Festus dal předvést Pavla a představil ho slovy: „Králi Agrippo, dámy a pánové! To je člověk, jehož smrt tak neodbytně vymáhají židé v Jeruzalémě i zde.
Festus a zis: “Împărate Agripa, și toți bărbații care sunt aici de față cu noi, vedeți pe acest om despre care toată mulțimea iudeilor mi-a făcut o petiție, atât la Ierusalim, cât și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.
25 Nedopustil se ničeho, za co by podle římského práva mohl být odsouzen k smrti. Sám se však odvolal k jeho císařskému veličenstvu, a tak jsem se rozhodl poslat ho do Říma. Jsem teď na rozpacích, co uvést v obžalovacím spisu, který musím vystavit. Snad mně v tom pomůžete vy, znalci židovských záležitostí, a zvláště ty, králi, až ho vyslechnete.“
Dar când am constatat că nu a săvârșit nimic vrednic de moarte și cum el însuși a apelat la împărat, am hotărât să îl trimit pe el,
despre care nu am nimic sigur de scris domnului meu. De aceea l-am adus în fața voastră și mai ales în fața ta, rege Agripa, pentru ca, după examinare, să am ce să scriu.
Căci mi se pare nerezonabil ca, trimițând un prizonier, să nu precizez și acuzațiile care i se aduc.”
