Zjevení Janovo 16
1 I slyšel jsem hlas veliký z chrámu, řkoucí sedmi andělům: Jděte, vylijte sedm koflíků hněvu Božího na zemi.
Am auzit un glas puternic din templu, care zicea celor șapte îngeri: “Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”.
2 I šel první anděl a vylil koflík svůj na zemi, i vyvrhli se vředové škodliví a zlí na lidech, majících znamení šelmy, a na těch, kteříž se klaněli obrazu jejímu.
Cel dintâi s-a dus și a vărsat cupa lui pe pământ, care a devenit o rană dureroasă și neplăcută pentru oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei.
3 Za tím druhý anděl vylil koflík svůj na moře, a učiněno jest jako krev umrlého, a všeliká duše živá v moři umřela.
Al doilea înger a vărsat cupa sa în mare, și s-a făcut sânge ca de mort. Orice ființă vie din mare a murit.
4 Potom třetí anděl vylil koflík svůj na řeky a na studnice vod, i obráceny jsou v krev.
Al treilea a vărsat cupa sa în râuri și în izvoare de apă, și acestea s-au făcut sânge.
5 I slyšel jsem anděla vod, řkoucího: Spravedlivý jsi, Pane, Kterýž jsi, a Kterýž jsi byl, a Svatý, žes to usoudil.
Am auzit pe îngerul apelor spunând: “Drept ești Tu, care ești și care erai, Sfinte, pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Neboť jsou krev svatých a proroků vylévali, i dal jsi jim krev píti; hodniť jsou zajisté toho.
Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, iar tu le-ai dat să bea sânge. Ei merită acest lucru”.
7 I slyšel jsem jiného anděla od oltáře, kterýž řekl: Jistě, Pane Bože všemohoucí, praví jsou a spravedliví soudové tvoji.
Am auzit altarul zicând: “Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernicul, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”.
8 Potom čtvrtý anděl vylil koflík svůj na slunce, i dáno jest jemu trápiti lidi ohněm.
Al patrulea și-a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să ardă pe oameni cu foc.
9 I pálili se lidé horkem velikým, a rouhali se jménu Boha toho, kterýž má moc nad těmito ranami, avšak nečinili pokání, aby vzdali slávu jemu.
Oamenii au fost arși de o căldură mare, iar oamenii au hulit numele lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi. Ei nu s-au pocăit și nu i-au dat slavă.
10 Tedy pátý anděl vylil koflík svůj na stolici té šelmy, i učiněno jest království její tmavé, i kousali lidé jazyky své pro bolest.
Al cincilea și-a vărsat cupa pe scaunul de domnie al fiarei, și împărăția ei s-a întunecat. Și-au ros limbile din cauza durerilor,
11 A rouhali se Bohu nebeskému pro bolesti své a pro vředy své, avšak nečinili pokání z skutků svých.
și au hulit pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a rănilor lor. Și totuși nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Šestý pak anděl vylil koflík svůj na tu velikou řeku Eufrates, i vyschla voda její, aby připravena byla cesta králům od východu slunce.
Al șaselea și-a vărsat cupa pe râul cel mare, Eufrat. A secat apele lui, ca să fie pregătită calea pentru împărații care vor veni de la răsăritul soarelui.
13 A viděl jsem, ano z úst draka a z úst šelmy a z úst falešného proroka vyšli tři duchové nečistí, podobní žabám.
Am văzut ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura falsului profet, trei duhuri necurate, ceva asemănător cu broaștele;
14 Nebo jsouť duchové ďábelští, ješto činí divy a chodí mezi krále zemské a všeho světa, aby je shromáždili k boji, k tomu velikému dni Boha všemohoucího.
pentru că sunt duhuri de demoni, care fac semne și care merg la regii întregului pământ locuit, ca să-i adune pentru războiul din ziua aceea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic.
15 Aj, přicházímť jako zloděj. Blahoslavený, kdož bdí a ostříhá roucha svého, aby nah nechodil, aby neviděli hanby jeho.
“Iată, vin ca un hoț. Ferice de cel care veghează și își păstrează hainele, ca să nu umble gol și să nu i se vadă rușinea.”
16 I shromáždil je na místo, kteréž slove Židovsky Armageddon.
El i-a adunat în locul care se numește în ebraică “Harmaghedon”.
17 Tedy sedmý anděl vylil koflík svůj na povětří, i vyšel hlas veliký z chrámu nebeského, od trůnu, řkoucí: Stalo se.
Al șaptelea și-a vărsat cupa în aer. Un glas puternic a ieșit din templul cerului, de pe tron, spunând: “S-a făcut!”.
18 I stali se zvukové a hromobití a blýskání, i země třesení stalo se veliké, jakéhož nikdy nebylo, jakž jsou lidé na zemi, totiž země třesení tak velikého.
Au fost fulgere, sunete și tunete; și a fost un cutremur mare, cum nu s-a mai întâmplat de când există oameni pe pământ — un cutremur atât de mare și atât de puternic.
19 I roztrhlo se to veliké město na tři strany, a města národů padla. A Babylon veliký přišel na pamět před obličejem Božím, aby dal jemu kalich vína prchlivosti hněvu svého.
Marele oraș a fost împărțit în trei părți și cetățile națiunilor au căzut. Babilonul cel mare a fost amintit în ochii lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul cu vinul de foc al mâniei Lui.
20 A všickni ostrovové pominuli, a hory nejsou nalezeny.
Toate insulele au fugit, și munții nu au mai fost găsiți.
21 A kroupy veliké jako centnéřové pršely s nebe na lidi. I rouhali se Bohu lidé pro ránu těch krup; nebo velmi veliká byla ta rána.
Grindină mare, de greutatea unui talant, a căzut din cer peste oameni. Oamenii l-au hulit pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, căci această plagă a fost extrem de gravă.
