Žalmy 88
1 Píseň a žalm synů Chóre, přednímu zpěváku na machalat k zpívání, vyučující, složený od Hémana Ezrachitského. Hospodine, Bože spasení mého, ve dne i v noci k tobě volám.
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2 Vstupiž před oblíčej tvůj modlitba má, nakloň ucha svého k volání mému.
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol h7585)
4 Počten jsem mezi ty, kteříž se dostávají do jámy; připodobněn jsem člověku beze vší síly.
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5 Mezi mrtvé jsem odložen, jako zmordovaní ležící v hrobě, na něž nezpomínáš více, kteříž od ruky tvé vyhlazeni jsou.
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6 Spustils mne do jámy nejzpodnější, do nejtemnějšího a nejhlubšího místa.
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7 Dolehla na mne prchlivost tvá, a vším vlnobitím svým přikvačil jsi mne. (Sélah)
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
8 Daleko jsi vzdálil mé známé ode mne, jimž jsi mne velice zošklivil, a tak jsem sevřín, že mi nelze nijakž vyjíti.
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9 Zrak můj hyne trápením; na každý den vzývám tě, Hospodine, ruce své před tebou rozprostíraje.
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 Zdali před mrtvými učiníš zázrak? Aneb vstanou-liž mrtví, aby tě oslavovali? (Sélah)
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
11 I zdali bude ohlašováno v hrobě milosrdenství tvé, a pravda tvá v zahynutí?
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12 Zdaliž v známost přichází ve tmách div tvůj, a spravedlnost tvá v zemi zapomenutí?
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13 Já pak, Hospodine, k tobě volám, a každého jitra předchází tě modlitba má.
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14 Pročež, ó Hospodine, zamítáš mne, a tvář svou skrýváš přede mnou?
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15 Ztrápený jsem, jako hned maje umříti od násilí; snáším hrůzy tvé, a děsím se.
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 Hněv tvůj přísný na mne se obořil, a hrůzy tvé krutě sevřely mne.
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17 Obkličují mne jako voda, na každý den obstupují mne hromadně.
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18 Vzdálil jsi ode mne přítele a tovaryše, a známým svým jsem ve tmě.
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
