Žalmy 102
1 Modlitba chudého, když sevřín jsa, před Hospodinem vylévá žádosti své. Hospodine, slyš modlitbu mou, a volání mé přijdiž k tobě.
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Neskrývej tváři své přede mnou, v den ssoužení mého nakloň ke mně ucha svého; když k tobě volám, rychle vyslyš mne.
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 Nebo mizejí jako dým dnové moji, a kosti mé jako ohniště vypáleny jsou.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Poraženo jest jako bylina, a usvadlo srdce mé, tak že jsem chleba svého jísti zapomenul.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 Od hlasu lkání mého přilnuly kosti mé k kůži mé.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 Podobný jsem učiněn pelikánu na poušti, jsem jako výr na pustinách.
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 Bdím, a jsem jako vrabec osamělý na střeše.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 Každý den utrhají mi nepřátelé moji, a posměvači moji proklínají mnou.
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 Nebo jídám popel jako chléb, a k nápoji svému slz přiměšuji,
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 Pro rozhněvání tvé a zažžený hněv tvůj; nebo zdvihna mne, hodils mnou.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 Dnové moji jsou jako stín nachýlený, a já jako tráva usvadl jsem.
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 Ale ty, Hospodine, na věky zůstáváš, a památka tvá od národu až do pronárodu.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Ty povstana, smiluješ se nad Sionem, nebo čas jest učiniti milost jemu, a čas uložený přišel.
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 Nebo líbost mají služebníci tvoji v kamení jeho, a nad prachem jeho slitují se,
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 Aby se báli pohané jména Hospodinova, a všickni králové země slávy tvé,
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 Když by Hospodin vzdělal Sion, a ukázal se v slávě své,
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 Když by popatřil k modlitbě poníženého lidu, nepohrdaje modlitbou jejich.
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 Budeť to zapsáno pro budoucí potomky, a lid, kterýž má stvořen býti, chváliti bude Hospodina,
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 Že shlédl s výsosti svatosti své. Hospodin s nebe na zemi že popatřil,
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 Aby vyslyšel vzdychání vězňů, a rozvázal ty, kteříž již k smrti oddání byli,
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 Aby vypravovali na Sionu jméno Hospodinovo, a chválu jeho v Jeruzalémě,
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 Když se spolu shromáždí národové a království, aby sloužili Hospodinu.
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 Ztrápilť jest na cestě sílu mou, ukrátil dnů mých,
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 Až jsem řekl: Můj Bože, nebeř mne u prostřed dnů mých; od národu zajisté až do pronárodu jsou léta tvá,
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 I prvé nežlis založil zemi, a dílo rukou svých, nebesa.
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 Onať pominou, ty pak zůstáváš; všecky ty věci jako roucho zvetšejí, jako oděv změníš je, a změněny budou.
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 Ty pak jsi tentýž, a léta tvá nikdy nepřestanou.
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 Synové služebníků tvých bydliti budou, a símě jejich zmocní se před tebou.
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
