Príslovia 5
1 Synu můj, pozoruj moudrosti mé, k opatrnosti mé nakloň ucha svého,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Abys ostříhal prozřetelnosti, a rtové tvoji šetřili umění.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Nebo rtové cizí ženy strdí tekou, a měkčejší nad olej ústa její.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Poslední pak věci její hořké jsou jako pelyněk, ostré jako meč na obě straně ostrý.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Stezku života snad bys zvážiti chtěl? Vrtkéť jsou cesty její, neseznáš.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Protož, synové, poslechněte mne, a neodstupujte od řečí úst mých.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Vzdal od ní cestu svou, a nepřibližuj se ke dveřím domu jejího,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Abys snad nedal jiným slávy své, a let svých ukrutnému,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Aby se nenasytili cizí úsilím tvým, a práce tvá nezůstala v domě cizím.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 I řval bys naposledy, když bys zhubil tělo své a čerstvost svou,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 A řekl bys: Jak jsem nenáviděl cvičení, a domlouváním pohrdalo srdce mé,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 A neposlouchal jsem hlasu vyučujících mne, a k učitelům svým nenaklonil jsem ucha svého!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 O málo, že jsem nevlezl ve všecko zlé u prostřed shromáždění a zástupu.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Pí vodu z čisterny své, a prameny z prostředku vrchoviště svého.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Nechť se rozlévají studnice tvé ven, a potůčkové vod na ulice.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Měj je sám sobě, a ne cizí s tebou.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Budiž požehnaný pramen tvůj, a vesel se z manželky mladosti své.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Laně milostné a srny utěšené; prsy její ať tě opojují všelikého času, v milování jejím kochej se ustavičně.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Nebo proč bys se kochal, synu můj, v cizí, a objímal život postranní,
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Poněvadž před očima Hospodinovýma jsou cesty člověka, a on všecky stezky jeho váží?
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Nepravosti vlastní jímají bezbožníka takového, a v provazích hříchu svého uvázne.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Takovýť umře, proto že nepřijímal cvičení, a ve množství bláznovství svého blouditi bude.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
