Matouš 22
1 I odpovídaje Ježíš, mluvil jim opět v podobenstvích, řka:
Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea:
2 Podobno jest království nebeské člověku králi, kterýž učinil svadbu synu svému.
Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;
3 I poslal služebníky své, aby povolali pozvaných na svadbu; a oni nechtěli přijíti.
Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină.
4 Opět poslal jiné služebníky, řka: Povězte pozvaným: Aj, oběd můj připravil jsem, volové moji a krmný dobytek zbit jest, a všecko hotovo. Pojďtež na svadbu.
Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă.
5 Ale oni nedbavše na to, odešli, jiný do vsi své a jiný po kupectví svém.
Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui.
6 Jiní pak zjímavše služebníky jeho a posměch jim učinivše, zmordovali.
Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis.
7 A uslyšav to král, rozhněval se; a poslav vojska svá, zhubil vražedníky ty a město jejich zapálil.
Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
8 Tedy řekl služebníkům svým: Svadba zajisté hotova jest, ale ti, kteříž pozváni byli, nebyli hodni.
Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni.
9 Protož jděte na rozcestí, a kteréžkoli naleznete, zovtež na svadbu.
De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi.
10 I vyšedše služebníci ti na cesty, shromáždili všecky, kteréžkoli nalezli, zlé i dobré. A naplněna jest svadba hodovníky.
Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți.
11 Tedy všed král, aby pohleděl na hodovníky, uzřel tam člověka neoděného rouchem svadebním.
Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
12 I řekl jemu: Příteli, kteraks ty sem všel, nemaje roucha svadebního? A on oněměl.
Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.
13 Tedy řekl král služebníkům: Svížíce ruce jeho i nohy, vezměte ho, a uvrztež jej do temností zevnitřních. Tamť bude pláč a škřipení zubů.
Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
14 Nebo mnoho jest povolaných, ale málo vyvolených.
Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
15 Tedy odšedše farizeové, radili se, jak by polapili jej v řeči.
Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.
16 I poslali k němu učedlníky své s herodiány, řkouce: Mistře, víme, že pravdomluvný jsi a cestě Boží v pravdě učíš a nedbáš na žádného; nebo nepatříš na osobu lidskou.
Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și [îi] înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.
17 Protož pověz nám, co se tobě zdá: Sluší-li daň dáti císaři, čili nic?
Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
18 Znaje pak Ježíš zlost jejich, řekl: Co mne pokoušíte, pokrytci?
Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?
19 Ukažte mi peníz daně. A oni podali mu peníze.
Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.
20 I řekl jim: Èí jest tento obraz a svrchu napsání?
Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?
21 Řekli mu: Císařův. Tedy dí jim: Dejtež, co jest císařova, císaři, a co jest Božího, Bohu.
Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
22 To uslyšavše, divili se, a opustivše jej, odešli.
Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.
23 V ten den přišli k němu saduceové, kteříž praví, že není z mrtvých vstání. I otázali se ho,
În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,
24 Řkouce: Mistře, Mojžíš pověděl: Umřel-li by kdo, nemaje dětí, aby bratr jeho právem švagrovství pojal ženu jeho a vzbudil símě bratru svému.
Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
25 I bylo u nás sedm bratrů. První pojav ženu, umřel, a nemaje semene, zůstavil ženu svou bratru svému.
Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.
26 Takž podobně i druhý, i třetí, až do sedmého.
Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
27 Nejposléze pak po všech umřela i žena.
Și la urma tuturor a murit și femeia.
28 Protož při vzkříšení kterého z těch sedmi bude žena? Nebo všickni ji měli.
La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.
29 I odpověděv Ježíš, řekl jim: Bloudíte, neznajíce Písem ani moci Boží.
Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Však při vzkříšení ani se nebudou ženiti ani vdávati, ale budou jako andělé Boží v nebi.
Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31 O vzkříšení pak mrtvých zdaliž jste nečtli, co jest vám povědíno od Boha, kterýž takto dí:
Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:
32 Já jsem Bůh Abrahamův a Bůh Izákův a Bůh Jákobův; a Bůhť není Bůh mrtvých, ale živých.
Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
33 A slyševše to zástupové, divili se učení jeho.
Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.
34 Farizeové pak uslyšavše, že by k mlčení přivedl saducejské, sešli se v jedno.
Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.
35 I otázal se ho jeden z nich zákoník nějaký, pokoušeje ho, a řka:
Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:
36 Mistře, které jest přikázání veliké v Zákoně?
Învățătorule, care este marea poruncă în lege?
37 I řekl mu Ježíš: Milovati budeš Pána Boha svého z celého srdce svého a ze vší duše své a ze vší mysli své.
Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.
38 To jest přední a veliké přikázání.
Aceasta este prima și marea poruncă.
39 Druhé pak jest podobné tomu: Milovati budeš bližního svého jako sebe samého.
Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
40 Na těch dvou přikázáních všecken Zákon záleží i Proroci.
De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.
41 A když se sešli farizeové, otázal se jich Ježíš,
Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,
42 Řka: Co se vám zdá o Kristu? Èí jest syn? Řkou jemu: Davidův.
Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.
43 Dí jim: Kterakž pak David v Duchu nazývá ho Pánem, řka:
Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:
44 Řekl Pán Pánu mému: Seď na pravici mé, dokavadž nepodložím nepřátel tvých, aby byli za podnože noh tvých?
DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?
45 Poněvadž tedy David Pánem ho nazývá, i kterakž syn jeho jest?
Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?
46 A nižádný nemohl jemu odpovědíti slova, aniž se odvážil kdo více od toho dne jeho se nač tázati.
Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
