Matouš 15
1 A v tom přistoupí k Ježíšovi Jeruzalémští zákoníci a farizeové, řkouce:
Fariseii și cărturarii au venit de la Ierusalim la Isus, și au zis:
2 Proč učedlníci tvoji přestupují ustanovení starších? Nebo neumývají rukou svých, když mají jísti chléb.
“Pentru ce nu ascultă ucenicii Tăi tradiția bătrânilor? Căci ei nu se spală pe mâini când mănâncă pâine”.
3 A on odpovídaje, řekl jim: Pročež i vy přestupujete přikázání Boží pro ustanovení vaše?
El le-a răspuns: “Pentru ce nu ascultați și voi de porunca lui Dumnezeu, din pricina tradiției voastre?
4 Nebo přikázal Bůh, řka: Cti otce svého i matku, a kdož by zlořečil otci neb mateři, smrtí ať umře.
Căci Dumnezeu a poruncit: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” și: “Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama, să fie omorât”.
5 Ale vy pravíte: Kdož by koli řekl otci neb mateři: Dar ode mne obětovaný, tobě prospěje, by pak i neuctil otce svého neb mateře své, bez viny bude.
Dar voi ziceți: “Oricine ar putea spune tatălui său sau mamei sale: “Orice ajutor pe care l-ai fi putut primi altfel de la mine este un dar închinat lui Dumnezeu”,
6 A takž zrušili jste přikázání Boží pro své ustanovení.
să nu-și cinstească tatăl sau mama”. Voi ați făcut ca porunca lui Dumnezeu să fie nulă din cauza tradiției voastre.
7 Pokrytci, dobře prorokoval o vás Izaiáš, řka:
Voi, ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, zicând: “Nu vă faceți de râs!
8 Přibližuje se ke mně lid tento ústy svými a rty mne ctí, ale srdce jejich daleko jest ode mne.
“Oamenii aceștia se apropie de Mine cu gura lor, și mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine.
9 Nadarmoť mne ctí, učíce učení, jenž jsou přikázání lidská.
Și în zadar se închină la Mine, învățând ca doctrină reguli făcute de oameni.””
10 A svolav zástup, řekl jim: Slyšte a rozumějte.
A chemat mulțimea și le-a zis: “Ascultați și înțelegeți.
11 Ne to, což vchází v ústa, poskvrňuje člověka, ale což z úst pochází, toť poskvrňuje člověka.
Ceea ce intră în gură nu spurcă pe om; dar ceea ce iese din gură, aceasta spurcă pe om.”
12 Tehdy přistoupivše učedlníci jeho, řekli mu: Víš-li, že farizeové, slyševše tu řeč, zhoršili se?
Atunci au venit ucenicii și I-au zis: “Știi că fariseii s-au mâniat când au auzit cuvântul acesta?”
13 A on odpovídaje, řekl: Všeliké štípení, jehož neštípil Otec můj nebeský, vykořeněno bude.
Dar El a răspuns: “Orice plantă pe care nu a plantat-o Tatăl Meu cel ceresc va fi dezrădăcinată.
14 Nechte jich, vůdcovéť jsou slepí slepých, a povede-li slepý slepého, oba v jámu upadnou.
Lăsați-le în pace. Ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Dacă orbul îi călăuzește pe orbi, amândoi vor cădea într-o groapă.”
15 I odpověděv Petr, řekl jemu: Vylož nám to podobenství.
Petru i-a răspuns: “Explică-ne pilda aceasta.”
16 Ježíš pak řekl: Ještě i vy bez rozumu jste?
Și Isus a zis: “Nu înțelegeți nici voi încă?
17 Nerozumíte-liž, že všecko, což v ústa vchází, do břicha jde a vypouští se ven?
Nu înțelegeți că tot ce intră în gură trece în pântece și apoi iese din trup?
18 Ale které věci z úst pocházejí, z srdce jdou, a tyť poskvrňují člověka.
Dar ceea ce iese din gură iese din inimă și îl spurcă pe om.
19 Z srdceť zajisté vycházejí zlá myšlení, vraždy, cizoložstva, smilstva, krádeže, křivá svědectví, rouhání.
Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, păcatele sexuale, furturile, mărturia mincinoasă și blasfemiile.
20 Tyť jsou věci poskvrňující člověka. Ale neumytýma rukama jísti, toť neposkvrňuje člověka.
Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om.”
21 A vyšed odtud Ježíš, bral se do krajin Tyrských a Sidonských.
Isus a ieșit de acolo și s-a retras în ținutul Tirului și al Sidonului.
22 A aj, žena Kananejská z končin těch vyšedši, volala za ním, řkuci: Smiluj se nade mnou, Pane, synu Davidův. Dceru mou hrozně trápí ďábelství.
Și iată că o femeie cananeeancă a ieșit din acele hotare și a strigat: “Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este grav posedată de un demon!”
23 Kterýžto neodpověděl jí slova. I přistoupivše učedlníci jeho, prosili ho, řkouce: Propusť ji, neboť volá za námi.
Dar el nu i-a răspuns nici un cuvânt. Ucenicii Lui au venit și L-au rugat, zicând: “Trimite-o departe, căci strigă după noi”.
24 On pak odpověděv, řekl: Nejsem poslán než k ovcem zahynulým z domu Izraelského.
Dar El a răspuns: “Eu n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25 Ale ona přistoupivši, klaněla se jemu, řkuci: Pane, pomoz mi.
Dar ea a venit și s-a închinat Lui, zicând: “Doamne, ajută-mă!”
26 On pak odpověděv, řekl: Není slušné vzíti chléb synů a vrci štěňatům.
Iar el a răspuns: “Nu se cuvine să iei pâinea copiilor și să o arunci la câini.”
27 A ona řekla: Takť jest, Pane. Avšak štěňata jedí drobty, kteříž padají z stolů pánů jejich.
Iar ea a răspuns: “Da, Doamne, dar și câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28 Tedy odpovídaje Ježíš, řekl jí: Ó ženo, veliká jest víra tvá. Staniž se tobě, jakž chceš. I uzdravena jest dcera její v tu hodinu.
Atunci Isus i-a răspuns: “Femeie, mare este credința ta! Să ți se facă așa cum dorești!” Și fiica ei a fost vindecată din acel ceas.
29 A odšed odtud Ježíš, šel podle moře Galilejského, a vstoupiv na horu, posadil se tam.
Isus a plecat de acolo și s-a apropiat de marea Galileii; apoi S-a suit pe munte și a șezut acolo.
30 I přišli k němu zástupové mnozí, majíce s sebou kulhavé, slepé, němé, polámané a jiné mnohé. I kladli je k nohám Ježíšovým, a on uzdravil je,
Mulțimi mari au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, mutilați și mulți alții, și i-au pus la picioare. El i-a vindecat,
31 Takže se zástupové divili, vidouce, ano němí mluví, polámaní zdraví jsou, kulhaví chodí, slepí vidí. I velebili Boha Izraelského.
astfel încât mulțimea se mira când vedea pe cei muți vorbind, pe cei răniți vindecându-se, pe cei șchiopi mergând și pe cei orbi văzând — și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Ježíš pak svolav učedlníky své, řekl: Líto mi zástupu, ješto již tři dni trvají se mnou a nemají, co by jedli; a rozpustiti jich lačných nechci, aby nezhynuli na cestě.
Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: “Mi-e milă de mulțime, pentru că de trei zile stau cu Mine și nu au ce să mănânce. Nu vreau să îi trimit departe în post, pentru că ar putea să leșine pe drum.”
33 I řekli mu učedlníci jeho: I kde bychom vzali tolik chleba na této poušti, abychom takový zástup nasytili?
Ucenicii I-au zis: “De unde am putea lua atâtea pâini într-un loc pustiu ca să săturăm o mulțime atât de mare?”
34 I řekl jim Ježíš: Kolik chlebů máte? A oni řkou: Sedm a málo rybiček.
Isus le-a zis: “Câte pâini aveți?” Ei au spus: “Șapte și câțiva peștișori”.
35 I rozkázal zástupům, aby se posadili na zemi.
Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ;
36 A vzav těch sedm chlebů a ryby, učiniv díky, lámal a dal učedlníkům svým, a učedlníci zástupu.
și a luat cele șapte pâini și peștii. A mulțumit și le-a frânt; le-a împărțit și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimii.
37 I jedli všickni a nasyceni jsou. A sebrali, což zbylo drobtů, sedm košů plných.
Toți au mâncat și s-au săturat. Au luat șapte coșuri pline cu bucățile sparte care rămăseseră.
38 Bylo pak těch, kteříž jedli, čtyři tisíce mužů kromě žen a dětí.
Cei care au mâncat erau patru mii de bărbați, pe lângă femei și copii.
39 A rozpustiv zástupy, vstoupil na lodí. I přišel do krajiny Magdala.
Apoi a alungat mulțimile, s-a urcat în barcă și a ajuns în hotarele Magdala.
