Jób 4
1 Jemuž odpovídaje Elifaz Temanský, řekl:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Počneme-li mluviti s tebou, neponeseš-liž toho těžce? Ale kdož by se zdržeti mohl, aby neměl mluviti?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Aj, učívals mnohé, a rukou opuštěných jsi posiloval.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Padajícího pozdvihovals řečmi svými, a kolena zemdlená jsi zmocňoval.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Nyní pak, jakž toto přišlo na tebe, těžce to neseš, a jakž tě dotklo, předěšen jsi.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Nebylo-liž náboženství tvé nadějí tvou, a upřímost cest tvých očekáváním tvým?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Rozpomeň se, prosím, kdo jest kdy nevinný zahynul? Aneb kde upřímí vyhlazeni jsou?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Jakož jsem já vídal ty, kteříž orali nepravost, a rozsívali převrácenost, že ji i žali.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Od dchnutí Božího hynou, a duchem prchlivosti jeho v nic obracíni bývají.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Řvání lva a hlas lvice a zubové mladých lvíčat setříni bývají.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Hyne lev, že nemá loupeže, a lvíčata mladá rozptýlena bývají.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Nebo i tajně doneslo se mne slovo, a pochopilo ucho mé něco maličko toho.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 V přemyšlováních z vidění nočních, když připadá tvrdý sen na lidi,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Strach připadl na mne a lekání, kteréž předěsilo všecky kosti mé.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Duch zajisté před tváří mou šel, tak že vlasové vstávali na těle mém.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Zastavil se, ale neznal jsem tváři jeho; tvárnost jen byla před očima mýma. Mezi tím mlče, slyšel jsem hlas:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Zdaliž může člověk spravedlivějším býti než Bůh, aneb muž čistším nad toho, kterýž ho učinil?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Ano mezi služebníky jeho není dokonalosti, a při andělích svých zanechal nedostatku.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Èím více při těch, kteříž bydlejí v domích hliněných, jejichž základ jest na prachu, a setříni bývají snáze než mol.
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Od jitra až do večera stíráni bývají, a kdož toho nerozvažují, na věky zahynou.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Zdaliž nepomíjí sláva jejich s nimi? Umírají, ale ne v moudrosti.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
