Jób 39
1 Víš-li, kterého času rodí kamsíkové, a laň ku porodu pracující spatřil-lis?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Máš-li v počtu měsíce, kteréž vyplňují? Znáš-li, pravím, čas porodu jejich?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Jak se kladou, plod svůj utiskají, a s bolestí ho pozbývají?
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Jak se zmocňují mladí jejich, i odchovávají picí polní, a vycházejíce, nenavracují se k nim?
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Kdo propustil zvěř, aby byla svobodná? A řemení divokého osla kdo rozvázal?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Jemuž jsem dal pustinu místo domu jeho, a místo příbytku jeho zemi slatinnou.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Posmívá se hluku městskému, a na křikání toho, kdož by jej honil, nic nedbá.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 To, což nachází v horách, jest pastva jeho; nebo toliko zeliny hledá.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Svolí-liž jednorožec, aby tobě sloužil, a u jeslí tvých aby nocoval?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Připřáhneš-liž provazem jednorožce k orání? Bude-liž vláčeti brázdy za tebou?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Zdaž se na něj ubezpečíš, proto že jest veliká síla jeho, a poručíš jemu svou práci?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Zdaž se jemu dověříš, že sveze semeno tvé, a na humno tvé shromáždí?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Ty-lis dal pávům křídlo pěkné, aneb péro čápu neb pstrosu?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 A že opouští na zemi vejce svá, ačkoli je v prachu osedí,
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Nic nemysle, že by je noha potlačiti, aneb zvěř polní pošlapati mohla?
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Tak se zatvrzuje k mladým svým, jako by jich neměl; jako by neužitečná byla práce jeho, tak jest bez starosti.
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Nebo nedal jemu Bůh moudrosti, aniž mu udělil rozumnosti.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Èasem svým zhůru se vznášeje, posmívá se koni i jezdci jeho.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Zdaž ty dáti můžeš koni sílu? Ty-li ozdobíš šíji jeho řehtáním?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Zdali jej zastrašíš jako kobylku? Anobrž frkání chřípí jeho strašlivé jest.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Kopá důl, a pléše v síle své, vycházeje vstříc i zbroji.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Směje se strachu, aniž se leká, aniž ustupuje zpátkem před ostrostí meče,
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Ač i toul na něm chřestí, a blyští se dřevce a kopí.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 S hřmotem a s hněvem kopá zemi, aniž pokojně stojí k zvuku trouby.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Anobrž k zvuku trouby řehce, a zdaleka cítí boj, hluk knížat a prokřikování.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Zdali podlé rozumu tvého létá jestřáb, roztahuje křídla svá na poledne?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Zdali k rozkazu tvému zhůru se vznáší orlice, a vysoko se hnízdí?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Na skále přebývá, přebývá na špičaté skále jako na hradě,
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Odkudž hledá pokrmu, kterýž z daleka očima svýma spatřuje.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Ano i mladí její střebí krev, a kde těla mrtvá, tu i ona jest.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
