Jób 38
1 Tedy odpověděl Hospodin Jobovi z vichru, a řekl:
Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
2 Kdož jest to, jenž zatemňuje radu řečmi neumělými?
Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
3 Přepaš nyní jako muž bedra svá, a nač se tebe tázati budu, oznam mi.
Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
4 Kdes byl, když jsem zakládal zemi? Pověz, jestliže máš rozum.
Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
5 Kdo rozměřil ji, víš-li? Aneb kdo vztáhl pravidlo na ni?
Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
6 Na čem podstavkové její upevněni jsou? Aneb kdo založil úhelný kámen její,
Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
7 Když prozpěvovaly spolu hvězdy jitřní, a plésali všickni synové Boží?
Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
8 Aneb kdo zavřel jako dveřmi moře, když vyšlo z života, a zjevilo se?
Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
9 Když jsem mu položil oblak za oděv, a mrákotu místo plének jeho,
Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
10 Když jsem jemu uložil úsudek svůj, přistaviv závory a dvéře,
Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
11 I řekl jsem: Až potud vycházeti budeš, a dále nic, tu, pravím, skládati budeš dutí vlnobití svého.
Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
12 Zdaž jsi kdy za dnů svých rozkázal jitru? Ukázal-lis záři jitřní místo její,
Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
13 Aby uchvacovala kraje země, a bezbožní aby z ní vymítáni byli?
Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
14 Tak aby proměnu přijímala jako vosk pečetní, oni pak aby nedlouho stáli jako roucho,
Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
15 A aby bezbožným zbraňováno bylo světla jejich, a rámě vyvýšené zlámáno bylo?
Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
16 Přišel-lis až k hlubinám mořským? A u vnitřnosti propasti chodil-lis?
Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
17 Jsou-li tobě zjeveny brány smrti? A brány stínu smrti viděl-lis?
Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
18 Shlédl-lis širokosti země? Oznam, jestliže ji znáš všecku.
Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
19 Která jest cesta k obydlí světla, a které místo temností,
Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
20 Že bys je pojal v meze jeho, poněvadž bys srozumíval stezkám domu jeho?
Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
21 Věděl-lis tehdáž, že jsi měl se naroditi, a počet dnů tvých jak veliký býti má?
Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
22 Přišel-lis až ku pokladům sněhu? A poklady krupobití viděl-lis,
Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
23 Kteréž chovám k času ssoužení, ke dni bitvy a boje?
Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
24 Kterými se cestami rozděluje světlo, kteréž rozhání východní vítr po zemi?
Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
25 Kdo rozdělil povodní tok, a cestu blýskání hromovému,
Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
26 Tak aby pršel déšť i na tu zemi, kdež není lidí, na poušť, kdež není člověka,
Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
27 Aby zapájel místa planá a pustá, a k zrůstu přivodil trávu mladistvou?
Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
28 Má-liž déšť otce? A kdo plodí krůpěje rosy?
Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
29 Z čího života vychází mráz? A jíní nebeské kdo plodí?
Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
30 Až i vody jako v kámen se proměňují, a svrchek propasti zamrzá.
Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
31 Zdali zavázati můžeš rozkoše Kuřátek, aneb stahování Orionovo rozvázati?
Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
32 Můžeš-li vyvoditi hvězdy polední v čas jistý, aneb Arktura s syny jeho povedeš-li?
Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
33 Znáš-li řád nebes? Můžeš-li spravovati panování jejich na zemi?
Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
34 Můžeš-li pozdvihnouti k oblaku hlasu svého, aby hojnost vod přikryla tebe?
Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
35 Ty-liž vypustíš blýskání, aby vycházela? Zdaliž řeknou tobě: Aj teď jsme?
Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
36 Kdo složil u vnitřnostech lidských moudrost? Aneb kdo dal rozumu stižitelnost?
Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
37 Kdo vypravovati bude o nebesích moudře? A láhvice nebeské kdo nastrojuje,
Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
38 Aby svlažená země zase stuhnouti mohla, a hrudy se v hromadě držely?
Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
39 Honíš-liž ty lvu loupež? A hltavost lvíčat naplňuješ-liž,
Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
40 Když se stulují v peleších svých, ustavičně z skrýší čihajíce?
Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
41 Kdo připravuje krkavci pokrm jeho, když mladí jeho k Bohu silnému volají, a toulají se sem i tam pro nedostatek pokrmu?
Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
