Jób 37
1 Takéť se i nad tím děsí srdce mé, až se pohybuje z místa svého.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Poslouchejte pilně hřmotného hlasu jeho, a zvuku z úst jeho pocházejícího.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Pode všecka nebesa jej rozprostírá, a světlo své k krajům země.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Za nímž zvučí hlukem, a hřímá hlasem důstojnosti své, aniž mešká s jinými věcmi, když se slýchá hlas jeho.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Bůh silný hřímá hlasem svým předivně, činí veliké věci, a však nemůžeme rozuměti, jak.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Sněhu zajisté říká: Buď na zemi, tolikéž pršce dešťové, ano i přívalu násilnému.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Zavírá ruku všelikého člověka, aby žádný z lidí nemohl konati díla svého.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Tehdáž i zvěř vchází do skrýše, a v peleších svých obývá.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 Z skrýše vychází vichřice, a od půlnoční strany zima.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 Dchnutím Bůh silný dává mráz, až se široké vody zavírají.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Také i při svlažování země pohybuje oblakem, a rozhání mračno světlem svým.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 A tentýž sem i tam obrací se moudrostí jeho, aby činil, což by mu koli přikázal na tváři okršlku zemského.
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Buď k trestání, neb pro zemi svou, buď k prokazování dobrotivosti, spraví to, že se postaví.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Pozorujž toho, Jobe, zastav se a podívej se divům Boha silného.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Víš-li, kdy Bůh ukládá co o těch věcech, aneb kdy chce osvěcovati světlem oblaky své?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Znáš-li, jak se vznášejí oblakové, a jiné divy dokonalého v uměních?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 A že tě roucho tvé zahřívati bude, když Bůh zemi pokojnou činí větry poledními?
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Roztahoval-li jsi s ním nebesa trvánlivá, k zrcadlu slitému podobná?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Poukaž nám, co bychom řekli jemu; nebo nemůžeme ani řeči zpořádati pro temnost.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Zdaž jemu kdo oznámí, co bych já mluvil? Pakli by kdo za mne mluvil, jistě že by byl sehlcen.
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Ano nyní nemohou patřiti lidé na světlo, když jest jasné na oblacích, když je vítr prochází a vyčišťuje,
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 Od půlnoční strany s jasnem jako zlato přicházeje, ale v Bohu hroznější jest sláva.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 Všemohoucí, jehož vystihnouti nemůžeme, ač jest veliký v moci, však soudem a přísnou spravedlností netrápí.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Protož bojí se ho lidé; neohlédá se na žádného z těch, kdož jsou moudrého srdce.
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
