Jób 3
1 Potom otevřev Job ústa svá, zlořečil dni svému.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Nebo mluvě Job, řekl:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Ó by byl zahynul ten den, v němž jsem se naroditi měl, i noc, v níž bylo řečeno: Počat jest pacholík.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Ten den ó by byl obrácen v temnost, aby ho byl nevyhledával Bůh shůry, a nebyl osvícen světlem.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Ó by jej byly zachvátily tmy a stín smrti, a aby jej byla přikvačila mračna, a předěsila horkost denní.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Ó by noc tu mrákota byla opanovala, aby nebyla připojena ke dnům roku, a v počet měsíců nepřišla.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ó by noc ta byla osaměla, a zpěvu aby nebylo v ní.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Ó by jí byli zlořečili ti, kteříž proklínají den, hotovi jsouce vzbuditi velryba.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Ó by se byly hvězdy zatměly v soumraku jejím, a očekávajíc světla, aby ho nebyla dočekala, ani spatřila záře jitřní.
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Nebo nezavřela dveří života mého, ani skryla trápení od očí mých.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Proč jsem neumřel v matce, aneb vyšed z života, proč jsem nezahynul?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Proč jsem vzat byl na klín, a proč jsem prsí požíval?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Nebo bych nyní ležel a odpočíval, spal bych a měl bych pokoj,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 S králi a radami země, kteříž sobě vzdělávali místa pustá,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Aneb s knížaty, kteříž měli zlato, a domy své naplňovali stříbrem.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Aneb jako nedochůdče nezřetelné proč jsem nebyl, a jako nemluvňátka, kteráž světla neviděla?
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Tamť bezbožní přestávají bouřiti, a tamť odpočívají ti, jenž v práci ustali.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Také i vězňové pokoj mají, a neslyší více hlasu násilníka.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Malý i veliký tam jsou rovni sobě, a služebník jest prost pána svého.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Proč Bůh dává světlo zbědovanému a život těm, kteříž jsou ducha truchlivého?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Kteříž očekávají smrti, a není jí, ačkoli jí hledají pilněji než skrytých pokladů?
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Kteříž by se veselili s plésáním a radovali, když by nalezli hrob?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Èlověku, jehož cesta skryta jest, a jehož Bůh přistřel?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Nebo před pokrmem mým vzdychání mé přichází, a rozchází se jako voda řvání mé.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 To zajisté, čehož jsem se lekal, stalo se mi, a čehož jsem se obával, přišlo na mne.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Neměl jsem pokoje, aniž jsem se ubezpečil, ani odpočíval, až i přišlo pokušení toto.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
