Jób 21
1 A odpovídaje Job, řekl:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Poslouchejte pilně řeči mé, a bude mi to za potěšení od vás.
Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
3 Postrpte mne, abych i já mluvil, a když odmluvím, posmívejž se.
Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
4 Zdaliž já před člověkem naříkám? A poněvadž jest proč, jakž nemá býti ssoužen duch můj?
Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
5 Pohleďte na mne, a užasněte se, a položte prst na ústa.
Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
6 Ano já sám, když rozvažuji své bídy, tedy se děsím, a spopadá tělo mé hrůza.
Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
7 Proč bezbožní živi jsou, k věku starému přicházejí, též i bohatnou?
Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
8 Símě jejich stálé jest před oblíčejem jejich s nimi, a rodina jejich před očima jejich.
Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
9 Domové jejich bezpečni jsou před strachem, aniž metla Boží na nich.
Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Býk jejich připouštín bývá, ale ne na prázdno; kráva jejich rodí, a nepotracuje plodu.
Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
11 Vypouštějí jako stádo maličké své, a synové jejich poskakují.
Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
12 Povyšují hlasu při bubnu a harfě, a veselí se k zvuku muziky.
Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
Își petrec zilele în bogăție și într-o clipă coboară în mormânt. (Sheol h7585)
14 Kteříž říkají Bohu silnému: Odejdi od nás, nebo známosti cest tvých neoblibujeme.
De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
15 Kdo jest Všemohoucí, abychom sloužili jemu? A jaký toho zisk, že bychom se modlili jemu?
Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
16 Ale pohleď, že není v moci jejich štěstí jejich, pročež rada bezbožných vzdálena jest ode mne.
Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
17 Èasto-liž svíce bezbožných hasne? Přichází-liž na ně bída jejich? Poděluje-liž je bolestmi Bůh v hněvě svém?
Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
18 Bývají-liž jako plevy před větrem, a jako drtiny, kteréž zachvacuje vicher?
Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
19 Odkládá-liž Bůh synům bezbožníka nepravost jeho? Odplacuje-liž jemu tak, aby to znáti mohl,
Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
20 A aby viděly oči jeho neštěstí jeho, a prchlivost Všemohoucího že by pil?
Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
21 O dům pak jeho po něm jaká jest péče jeho, když počet měsíců jeho bude umenšen?
Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
22 Zdali Boha silného kdo učiti bude umění, kterýž sám vysokosti soudí?
Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
23 Tento umírá v síle dokonalosti své, všelijak bezpečný a pokojný.
Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
24 Prsy jeho plné jsou mléka, a mozk kostí jeho svlažován bývá.
Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
25 Jiný pak umírá v hořkosti ducha, kterýž nikdy nejídal s potěšením.
Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
26 Jednostejně v prachu lehnou, a červy se rozlezou.
Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
27 Aj, známť myšlení vaše, a chytrosti, kteréž proti mně neprávě vymýšlíte.
Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
28 Nebo pravíte: Kde jest dům urozeného? A kde stánek příbytků bezbožných?
Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
29 Což jste se netázali jdoucích cestou? Zkušení-liž aspoň jejich nepovolíte,
Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
30 Že v den neštěstí ochranu mívá bezbožný, v den, pravím, rozhněvání přistřín bývá?
Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
31 Kdo jemu oznámí zjevně cestu jeho? Aneb za to, co činil, kdo jemu odplatí?
Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
32 A však i on k hrobu vyprovozen bude, a tam zůstane.
Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
33 Sladnou jemu hrudy údolí, nadto za sebou všecky lidi táhne, těch pak, kteříž ho předešli, není počtu.
Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
34 Hle, jak vy mne marně troštujete, nebo v odpovědech vašich nezůstává než faleš.
Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?
