< Jób 17 >

1 Dýchání mé ruší se, dnové moji hynou, hrobu blízký jsem.
Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.
2 Jistě posměvači jsou u mne, a pro jejich mne kormoucení nepřichází ani sen na oči mé.
Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Și nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?
3 Postav mi, prosím, rukojmě za sebe; kdo jest ten, nechť mi na to ruky podá.
Depune acum, fii tu însuți garanție pentru mine; cine este cel ce va bate palma cu mine?
4 Nebo srdce jejich přikryl jsi, aby nerozuměli, a protož jich nepovýšíš.
Fiindcă ai ascuns inima lor de la înțelegere, de aceea nu îi vei înălța.
5 Kdož pochlebuje bližním, oči synů jeho zhynou.
Cel ce vorbește lingușitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârși.
6 Jistě vystavil mne za přísloví lidem, a za divadlo všechněm,
El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; și înainte eram ca o tamburină.
7 Tak že pro žalost pošly oči mé, a oudové moji všickni stínu jsou podobni.
Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Užasnouť se nad tím upřímí, a však nevinný proti pokrytci vždy se zsilovati bude.
Cei integri vor fi înmărmuriți de aceasta și cel nevinovat se va ridica împotriva fățarnicului.
9 Přídržeti se bude, pravím, spravedlivý cesty své, a ten, jenž jest čistých rukou, posilní se více.
Cel drept de asemenea își va ține calea și cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.
10 Tolikéž i vy všickni obraťte se, a poďte, prosím; neboť nenacházím mezi vámi moudrého.
Dar cât despre voi toți, întoarceți-vă acum și veniți, căci nu pot găsi un înțelept printre voi.
11 Dnové moji pomíjejí, myšlení má mizejí, přemyšlování, pravím, srdce mého.
Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 Noc mi obracejí v den, a světla denního ukracují pro přítomnost temností.
Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
13 Abych pak čeho i očekával, hrob bude dům můj, ve tmě usteli ložce své. (Sheol h7585)
Dacă aștept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric; (Sheol h7585)
14 Jámu nazovu otcem svým, matkou pak a sestrou svou červy.
Am spus putrezirii: Tu ești tatăl meu; viermelui: Tu ești mama mea și sora mea.
15 Kdež jest tedy očekávání mé? A kdo to, čím bych se troštoval, spatří?
Și unde este acum speranța mea? Cât despre speranța mea, cine o va vedea?
16 Do skrýší hrobu sstoupí, poněvadž jest všechněm v prachu země odpočívati. (Sheol h7585)
Ei vor coborî la grilajele gropii, când odihna noastră împreună este în țărână. (Sheol h7585)

< Jób 17 >