Jakubův 3
1 Nebuďtež mnozí mistři, bratří moji, vědouce, že bychom těžší odsouzení vzali.
Fraților, să nu fiți mulți dintre voi învățători, știind că vom primi o judecată mai grea.
2 V mnohém zajisté klesáme všickni. Kdožť neklesá v slovu, tenť jest dokonalý muž, mohoucí jako uzdou spravovati všecko tělo.
Căci toți ne poticnim în multe lucruri. Oricine nu se poticnește în cuvânt este o persoană desăvârșită, capabilă să țină în frâu și tot trupul.
3 An my koně v uzdu pojímáme, aby nám povolni byli, a vším tělem jejich vládneme.
Într-adevăr, noi punem mânere în gura cailor pentru ca ei să ne asculte și le îndrumăm tot corpul.
4 An i lodí tak veliké jsouce a prudkými větry hnány bývajíce, však i nejmenším veslem bývají sem i tam obracíny, kamžkoli líbí se tomu, kdož je spravuje.
Iată că și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt conduse de vânturi năprasnice, sunt totuși ghidate de o cârmă foarte mică, oriunde dorește pilotul.
5 Tak i jazyk malý úd jest, avšak veliké věci provodí. Aj, maličký oheň, kterak veliký les zapálí!
Tot așa și limba este un membru mic și se laudă cu lucruri mari. Vedeți cum un foc mic se poate extinde până la o pădure mare!
6 A jestiť jazyk jako oheň a svět nepravosti. Takť jest, pravím, postaven jazyk mezi údy našimi, nanečišťující celé tělo, a rozpalující kolo narození našeho, jsa rozněcován od ohně pekelného. (Geenna g1067)
Și limba este un foc. Lumea nelegiuirii dintre mădularele noastre este limba, care spurcă tot trupul și dă foc cursului firii, și este incendiată de Gheenă. (Geenna g1067)
7 Všeliké zajisté přirození i zvěři, i ptactva, i hadů, i mořských potvor bývá zkroceno, a jest okroceno od lidí;
Căci orice fel de animal, pasăre, târâtoare și creatură marină este îmblânzită și a fost îmblânzită de oameni;
8 Ale jazyka žádný z lidí zkrotiti nemůže; tak jest nezkrotitelné zlé, pln jsa jedu smrtelného.
dar nimeni nu poate îmblânzi limba. Ea este un rău neliniștit, plin de otravă mortală.
9 Jím dobrořečíme Bohu Otci a jím zlořečíme lidem, ku podobenství Božímu stvořeným.
Cu ea îl binecuvântăm pe Dumnezeul și Tatăl nostru, iar cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu.
10 Z jedněch a týchž úst pochází dobrořečení i zlořečení. Ne takť býti má, bratří moji.
Din aceeași gură iese binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri nu ar trebui să fie așa.
11 Zdaliž studnice jedním pramenem vydává sladkou i hořkou vodu?
Un izvor trimite oare din aceeași deschizătură apă dulce și apă amară?
12 Zdaliž může, bratří moji, fíkový strom nésti olivky, aneb vinný kmen fíky? Takť žádná studnice slané a sladké vody spolu vydávati nemůže.
Poate un smochin, frații mei, să dea măsline, sau o viță de vie smochine? Așadar, niciun izvor nu produce în același timp apă sărată și apă dulce.
13 Kdo jest moudrý a umělý mezi vámi? Ukažiž dobrým obcováním skutky své v krotké moudrosti.
Cine este înțelept și priceput între voi? Să arate prin buna lui purtare că faptele lui sunt făcute cu blândețea înțelepciunii.
14 Pakliť máte mezi sebou hořkou závist a zdráždění v srdci svém, nechlubte se a neklamejte proti pravdě.
Dar dacă ai în inima ta gelozie amară și ambiție egoistă, nu te lăuda și nu minți împotriva adevărului.
15 Neníť zajisté ta moudrost shůry sstupující, ale jest zemská, hovadná a ďábelská.
Această înțelepciune nu este cea care coboară de sus, ci este pământească, senzuală și demonică.
16 Nebo kdežť jest závist a rozdráždění, tu jest roztržka a všeliké dílo zlé.
Căci unde sunt gelozia și ambiția egoistă, acolo este confuzie și orice faptă rea.
17 Ale moudrost, kteráž jest shůry, nejprve zajisté jest čistotná, potom pokojná, mírná, povolná, plná milosrdenství a ovoce dobrého, bez rozsuzování a bez pokrytství.
Dar înțelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, rezonabilă, plină de milă și de roade bune, fără părtinire și fără ipocrizie.
18 Ovoce pak spravedlnosti v pokoji rozsívá se těm, kteříž pokoj působí.
Or, rodul dreptății este semănat în pace de către cei care fac pace.
