Židům 4
1 Bojmež se tedy, aby snad opustě zaslíbení o vjití do odpočinutí jeho, neopozdil se někdo z vás.
Să ne temem, așadar, ca nu cumva vreunul dintre voi să pară că a lipsit de promisiunea de a intra în odihna Lui.
2 Nebo i nám zvěstováno jest, jako i oněmno, ale neprospěla jim řeč slyšená, nepřipojená k víře, když slyšeli.
Căci, într-adevăr, ni s-a vestit o veste bună, așa cum au făcut și ei, dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, pentru că nu a fost amestecat cu credință de către cei care l-au auzit.
3 Neboť vcházíme v odpočinutí my, kteříž jsme uvěřili, jakož řekl: Protož jsem přisáhl v hněvě svém, žeť nevejdou v odpočinutí mé, ačkoli dávno odpočinul Bůh, hned po vykonání skutků od ustanovení světa.
Căci noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus el: “Așa cum am jurat în mânia Mea, nu vor intra în odihna Mea”, deși lucrările au fost terminate de la întemeierea lumii.
4 Nebo pověděl na jednom místě o sedmém dni takto: I odpočinul Bůh dne sedmého ode všech skutků svých.
Căci el a spus undeva despre ziua a șaptea: “În ziua a șaptea, Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Sale”;
5 A tuto zase: Že nevejdou v odpočinutí mé.
iar în acest loc din nou: “Ei nu vor intra în odihna Mea”.
6 A poněvadž vždy na tom jest, že někteří mají vjíti do něho, a ti, kterýmž prvé zvěstováno jest, nevešli pro svou nevěru,
Văzând, așadar, că rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost vestită mai înainte vestea cea bună nu au reușit să intre din cauza neascultării,
7 Opět ukládá den jakýsi, Dnes, pravě skrze Davida, po takovém času, jakož řečeno jest, Dnes uslyšíte-li hlas jeho, nezatvrzujte srdcí svých.
el definește din nou o zi anume, “astăzi”, spunând prin David, la o distanță atât de mare de timp după aceea (așa cum s-a spus), “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile.”
8 Nebo byť byl Jozue v odpočinutí je uvedl, nebylť by potom mluvil o jiném dni.
Căci dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, n-ar fi vorbit după aceea de o altă zi.
9 A protož zůstáváť svátek lidu Božímu.
Rămâne așadar o odihnă de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Neb kdožkoli všel v odpočinutí jeho, takéť i on odpočinul od skutků svých, jako i Bůh od svých.
Căci cel care a intrat în odihna lui s-a odihnit și el însuși de lucrările sale, cum s-a odihnit și Dumnezeu de ale lui.
11 Snažmež se tedy vjíti do toho odpočinutí, aby někdo neupadl v týž příklad nedověry.
Să ne sârguim deci să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de neascultare.
12 Živáť jest zajisté řeč Boží a mocná, a pronikavější nad všeliký meč na obě straně ostrý, a dosahujeť až do rozdělení i duše i ducha i kloubů i mozku v kostech, a rozeznává myšlení i mínění srdce.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii.
13 A neníť žádného stvoření, kteréž by nebylo zjevné před obličejem jeho, nýbrž všecky věci jsou nahé a odkryté očima toho, o kterémž jest řeč naše.
Nicio făptură nu este ascunsă de ochii Lui, ci toate lucrurile sunt goale și expuse înaintea ochilor Celui căruia trebuie să dăm socoteală.
14 Protož majíce nejvyššího kněze velikého, kterýžto pronikl nebesa, Ježíše Syna Božího, držmež vyznání naše.
Deci, având un mare preot care a trecut prin ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea noastră.
15 Nebo nemáme nejvyššího kněže, kterýž by nemohl čitedlen býti mdlob našich, ale zkušeného ve všem nám podobně, kromě hříchu.
Căci noi nu avem un mare preot care nu poate fi atins de sentimentul slăbiciunilor noastre, ci unul care a fost în toate privințele ispitit ca și noi, dar fără păcat.
16 Přistupmež tedy směle s doufáním k trůnu milosti, abychom dosáhli milosrdenství, a milost nalezli ku pomoci v čas příhodný.
Să ne apropiem, așadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor la vreme de nevoie.
