Žalmy 22
1 Přednímu zpěváku k času jitřnímu, žalm Davidův. Bože můj, Bože můj, pročež jsi mne opustil? Vzdálils se od spasení mého a od slov naříkání mého.
Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
2 Bože můj, přes celý den volám, a neslyšíš, i v noci, a nemohu se utajiti.
Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
3 Ty zajisté jsi svatý, zůstávající vždycky k veliké chvále Izraelovi.
Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
4 V toběť doufali otcové naši, doufali, a vysvobozovals je.
Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
5 K tobě volávali, a spomáhals jim; v tobě doufali, a nebývali zahanbeni.
Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
6 Já pak červ jsem, a ne člověk, útržka lidská a povrhel vůbec.
Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7 Všickni, kteříž mne vidí, posmívají se mi, ošklebují se, a hlavami potřásají, říkajíce:
Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
8 Spustiltě se na Hospodina, nechť ho vysvobodí; nechať jej vytrhne, poněvadž se mu v něm zalíbilo.
S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
9 Ješto ty jsi, kterýž jsi mne vyvedl z života, ustaviv mne v doufání při prsích matky mé.
Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
10 Na tebeť jsem uvržen od narození svého, od života matky mé Bůh můj ty jsi.
Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
11 Nevzdalujž se ode mne, nebo ssoužení blízké jest, a nemám spomocníka.
Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
12 Obkličujíť mne býkové mnozí, silní volové z Bázan obstupují mne.
Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
13 Otvírají na mne ústa svá, jako lev rozsapávající a řvoucí.
Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
14 Jako voda rozplynul jsem se, a rozstoupily se všecky kosti mé, a srdce mé jako vosk rozpustilo se u prostřed vnitřností mých.
Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
15 Vyprahla jako střepina síla má, a jazyk můj přilnul k dásním mým, anobrž v prachu smrti položils mne.
Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
16 Nebo psi obskočili mne, rota zlostníků oblehla mne, zprobijeli ruce mé i nohy mé.
Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
17 Mohl bych sčísti všecky kosti své, oni pak hledí na mne, a dívají se mi.
Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
18 Dělí mezi sebou roucha má, a o můj oděv mecí los.
Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
19 Ale ty, Hospodine, nevzdalujž se, sílo má, přispěj k spomožení mému.
Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
20 Vychvať od meče duši mou, a z moci psů jedinkou mou.
Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
21 Zachovej mne od úst lva, a od rohů jednorožcových vyprosť mne.
Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
22 I budu vypravovati bratřím svým o jménu tvém, u prostřed shromáždění chváliti tě budu, řka:
Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Kteříž se bojíte Hospodina, chvalte jej, všecko símě Jákobovo ctěte jej, a boj se ho všecka rodino Izraelova.
Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
24 Nebo nepohrdá, ani se odvrací od trápení ztrápeného, aniž skrývá tváři své od něho, nýbrž když k němu volá, vyslýchá jej.
Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
25 O tobě chvála má v shromáždění velikém, sliby své plniti budu před těmi, kteříž se bojí tebe.
În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
26 Jísti budou tiší a nasyceni budou, chváliti budou Hospodina ti, kteříž ho hledají, živo bude srdce vaše na věky.
Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
27 Rozpomenou a obrátí se k Hospodinu všecky končiny země, a skláněti se budou před ním všecky čeledi národů.
Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
28 Nebo Hospodinovo jest království, a onť panuje nad národy.
Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
29 Jísti budou a skláněti se před ním všickni tuční země, jemu se klaněti budou všickni sstupující do prachu, a kteříž duše své nemohou při životu zachovati.
Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
30 Símě jejich sloužiti mu bude, a přičteno bude ku Pánu v každém věku.
O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
31 Přijdouť, a lidu, kterýž z nich vyjde, vypravovati budou spravedlnost jeho; nebo ji skutkem vykonal.
Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
