< Žalmy 129 >
1 Píseň stupňů. Veliceť jsou mne ssužovali hned od mladosti mé, rciž nyní Izraeli,
O cântare a treptelor. De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, să spună acum Israel:
2 Veliceť jsou mne ssužovali hned od mladosti mé, a však mne nepřemohli.
De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, totuși nu m-au învins.
3 Po hřbetě mém orali oráči, a dlouhé proháněli brázdy své.
Plugarii au arat pe spatele meu, și-au lungit brazdele.
4 Ale Hospodin jsa spravedlivý, zpřetínal prostranky bezbožných.
DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăți frânghiile celor stricați.
5 Zahanbeni a zpět obráceni budou všickni, kteříž nenávidí Siona.
Să fie încurcați și întorși înapoi toți cei ce urăsc Sionul.
6 Budou jako tráva na střechách, kteráž prvé než odrostá, usychá.
Să fie pe acoperișul casei ca iarba, care se ofilește înainte de a crește,
7 Z níž nemůže hrsti své naplniti žnec, ani náručí svého ten, kterýž váže snopy.
Cu care cosașul nu își umple mâna, nici sânul său cel ce leagă snopii.
8 Aniž řeknou tudy jdoucí: Požehnání Hospodinovo budiž s vámi, aneb: Dobrořečíme vám ve jménu Hospodinovu.
Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.