Príslovia 19
1 Lepší jest chudý, jenž chodí v upřímnosti své, nežli převrácený ve rtech svých, kterýž jest blázen.
Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost.
2 Jistě že bez umění duši není dobře, a kdož jest kvapných noh, hřeší.
De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește.
3 Bláznovství člověka převrací cestu jeho, ačkoli proti Hospodinu zpouzí se srdce jeho.
Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI.
4 Statek přidává přátel množství, ale chudý od přítele svého odloučen bývá.
Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
5 Svědek falešný nebude bez pomsty, a kdož mluví lež, neuteče.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
6 Mnozí pokoří se před knížetem, a každý jest přítel muži štědrému.
Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
7 Všickni bratří chudého v nenávisti jej mají; čím více přátelé jeho vzdalují se od něho! Když volá za nimi, není jich.
Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc.
8 Ten, kdož miluje duši svou, nabývá moudrosti, a ostříhá opatrnosti, aby nalezl dobré.
Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele.
9 Svědek falešný nebude bez pomsty, a kdož mluví lež, zahyne.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri.
10 Nesluší na blázna rozkoš, a ovšem, aby služebník nad knížaty panoval.
Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
11 Rozum člověka zdržuje hněv jeho, a čest jeho jest prominouti provinění.
Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
12 Prchlivost královská jako řvání mladého lva jest, a ochotnost jeho jako rosa na bylinu.
Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
13 Trápení otci svému jest syn bláznivý, a ustavičné kapání žena svárlivá.
Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată.
14 Dům a statek jest po rodičích, ale od Hospodina manželka rozumná.
Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.
15 Lenost přivodí tvrdý sen, a duše váhavá lačněti bude.
Lenevia te aruncă într-un somn adânc, și un suflet trândav va suferi foame.
16 Ten, kdož ostříhá přikázaní, ostříhá duše své; ale kdož pohrdá cestami svými, zahyne.
Cel ce păstrează porunca își păstrează propriul suflet, dar cel care își disprețuiește căile va muri.
17 Kdo uděluje chudému, půjčuje Hospodinu, a onť za dobrodiní jeho odplatí jemu.
Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, și ceea ce el a dat, el îi va plăti din nou.
18 Tresci syna svého, dokudž jest o něm naděje, a k zahynutí jeho neodpouštěj jemu duše tvá.
Disciplinează pe fiul tău cât este speranță și nu lăsa sufletul tău să cedeze din cauza plânsului său.
19 Veliký hněv ukazuj, odpouštěje trestání, proto že poněvadž odpouštíš, potom více trestati budeš.
Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece, dacă îl eliberezi, totuși va trebui să o faci din nou.
20 Poslouchej rady, a přijímej kázeň, abys vždy někdy moudrý byl.
Ascultă sfatul și primește instruirea, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
21 Mnozí úmyslové jsou v srdci člověka, ale uložení Hospodinovo toť ostojí.
Multe sunt planurile în inima unui om; totuși sfatul DOMNULUI, acela va sta în picioare.
22 Žádaná věc člověku jest dobře činiti jiným, ale počestnější jest chudý než muž lživý.
Dorința unui om este bunătatea sa, și un om sărac este mai bun decât un mincinos.
23 Bázeň Hospodinova k životu. Takový jsa nasycen, bydlí, aniž neštěstím navštíven bývá.
Teama de DOMNUL tinde la viață, și cel ce o are va trăi satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
24 Lenivý schovává ruku svou za ňadra, ani k ústům svým jí nevztáhne.
Un leneș își ascunde mâna în sân și nici măcar nu și-o duce la gură din nou.
25 Ubí posměvače, ať se hlupec dovtípí; a potresci rozumného, ať porozumí umění.
Lovește pe batjocoritor și cel simplu va lua seama; și mustră pe unul ce are înțelegere și el va înțelege cunoașterea.
26 Syn, kterýž hanbu a lehkost činí, hubí otce, a zahání matku.
Cel ce jefuiește pe tată și își alungă mama, este un fiu care face rușine și aduce ocară.
27 Přestaň, synu můj, poslouchati učení, kteréž od řečí rozumných odvozuje.
Încetează, fiul meu, să asculți instruirea care te abate de la cuvintele cunoașterii.
28 Svědek nešlechetný posmívá se soudu, a ústa bezbožných přikrývají nepravost.
Un martor neevlavios batjocorește judecata, și gura celui stricat mănâncă nelegiuire.
29 Nebo na posměvače hotoví jsou nálezové, a rány na hřbet bláznů.
Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor.
