Plaè 5
1 Rozpomeň se, Hospodine, co se nám děje; popatř a viz pohanění naše.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Dědictví naše obráceno jest k cizím, domové naši k cizozemcům.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Sirotci jsme a bez otce, matky naše jsou jako vdovy.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Vody své za peníze pijeme, dříví naše za záplatu přichází.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Na hrdle svém protivenství snášíme, pracujeme, nedopouští se nám odpočinouti.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Egyptským podáváme ruky i Assyrským, abychom nasyceni byli chlebem.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Otcové naši hřešili, není jich, my pak trestáni po nich neseme.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Služebníci panují nad námi; není žádného, kdo by vytrhl z ruky jejich.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 S opovážením se života svého hledáme chleba svého, pro strach meče i na poušti.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Kůže naše jako pec zčernaly od náramného hladu.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Ženám na Sionu i pannám v městech Judských násilé činí.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Knížata rukou jejich zvěšena jsou, osoby starých nemají v poctivosti.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Mládence k žernovu berou, a pacholata pod dřívím klesají.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Starci sedati v branách přestali a mládenci od zpěvů svých.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Přestala radost srdce našeho, obrátilo se v kvílení plésání naše.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Spadla koruna s hlavy naší; běda nám již, že jsme hřešili.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Protoť jest mdlé srdce naše, pro tyť věci zatměly se oči naše,
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Pro horu Sion, že zpuštěna jest; lišky chodí po ní.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Ty Hospodine, na věky zůstáváš, a stolice tvá od národu do pronárodu.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Proč se zapomínáš na věky na nás, a opouštíš nás za tak dlouhé časy?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Obrať nás, ó Hospodine, k sobě, a obráceni budeme; obnov dny naše, jakž byly za starodávna.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Nebo zdali všelijak zavržeš nás, a hněvati se budeš na nás velice?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
