Jób 9
1 Odpověděv pak Job, řekl:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 I ovšem vím, žeť tak jest; nebo jak by mohl člověk spravedliv býti před Bohem silným?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 A chtěl-li by se hádati s ním, nemohl by jemu odpovědíti ani na jedno z tisíce slov.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Moudrého jest srdce a silný v moci. Kdo zatvrdiv se proti němu, pokoje užil?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 On přenáší hory, než kdo shlédne, a podvrací je v prchlivosti své.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 On pohybuje zemí z místa jejího, tak že se třesou sloupové její.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 On když zapovídá slunci, nevychází, a hvězdy zapečeťuje.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 On roztahuje nebe sám, a šlapá po vlnách mořských.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 On učinil Arktura, Oriona, Kuřátka a hvězdy skryté na poledne.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 On činí věci veliké, a to nevystižitelné a divné, jimž není počtu.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Ano jde-li mimo mne, tedy nevidím; ovšem když pomíjí, neznamenám ho.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Tolikéž jestliže co uchvátí, kdo mu to rozkáže navrátiti? Kdo dí jemu: Co činíš?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Nezdržel-li by Bůh hněvu svého, klesli by před ním spolu spuntovaní, jakkoli mocní.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Jakž bych já tedy jemu odpovídati, a jaká slova svá proti němu vyhledati mohl?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Kterémuž, bych i spravedliv byl, nebudu odpovídati, ale před soudcím svým pokořiti se budu.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Ač bych pak i volal, a on mi se ozval, neuvěřím, aby vyslyšel hlas můj,
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Poněvadž vichřicí setřel mne, rozmnožil rány mé bez příčiny.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Aniž mi dá oddechnouti, ale sytí mne hořkostmi.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Obrátil-li bych se k moci, aj, onť jest nejsilnější; pakli k soudu, kdo mi rok složí?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Jestliže se za spravedlivého stavěti budu, ústa má potupí mne; pakli za upřímého, převráceného mne býti ukáží.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Jsem-li upřímý, nebudu věděti toho; nenáviděti budu života svého.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Jediná jest věc, pročež jsem to mluvil, že upřímého jako bezbožného on zahlazuje.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Jestliže bičem náhle usmrcuje, zkušování nevinných se posmívá;
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Země dána bývá v ruku bezbožného, tvář soudců jejich zakrývá: jestliže ne on, kdož jiný jest?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Dnové pak moji rychlejší byli nežli posel; utekli, aniž viděli dobrých věcí.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Pominuli jako prudké lodí, jako orlice letící na pastvu.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Dím-li: Zapomenu se na své naříkání, zanechám horlení svého, a posilím se:
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Lekám se všech bolestí svých, vida, že mne jich nezprostíš.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Jestli jsem bezbožný, pročež bych nadarmo pracoval?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Ano bych se i umyl vodou sněžnou, a očistil mýdlem ruce své,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Tedy v jámě pohřížíš mne, tak že se ode mne zprzní i to roucho mé.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Nebo Bůh není člověkem jako já, jemuž bych odpovídati mohl, a abychom vešli spolu v soud.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Aniž máme prostředníka mezi sebou, kterýž by rozhodl nás oba.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Kdyby odjal ode mne prut svůj, a strach jeho aby mne nekormoutil,
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Tehdáž bych mluvil, a nebál bych se, poněvadž není toho tak při mně.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
