Jób 6
1 Odpovídaje pak Job, řekl:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Ó kdyby pilně zváženo bylo hořekování mé, a bída má na váze aby spolu vyzdvižena byla.
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Jistě že by se nad písek mořský těžší ukázala, pročež mi se i slov nedostává.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Nebo střely Všemohoucího vězí ve mně, jejichž jed vysušil ducha mého, a hrůzy Boží bojují proti mně.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Zdaliž řve divoký osel nad mladistvou travou? Řve-liž vůl nad picí svou?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Zdaliž jedí to, což neslaného jest, bez soli? Jest-liž chut v věci slzké?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Ach, kterýchž se ostýchala dotknouti duše má, ty jsou již bolesti těla mého.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Ó by se naplnila žádost má, a aby to, čehož očekávám, dal Bůh,
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Totiž, aby se líbilo Bohu setříti mne, vztáhnouti ruku svou, a zahladiti mne.
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Neboť mám ještě, čím bych se potěšoval, (ačkoli hořím bolestí, aniž mne Bůh co lituje), že jsem netajil řečí Nejsvětějšího.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Nebo jaká jest síla má, abych potrvati mohl? Aneb jaký konec můj, abych prodlel života svého?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Zdali síla má jest síla kamenná? Zdali tělo mé ocelivé?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Zdaliž pak obrany mé není při mně? Aneb zdravý soud vzdálen jest ode mne,
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Proti tomu, jehož lítostivost k bližnímu mizí, a kterýž bázeň Všemohoucího opustil?
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Bratří moji zmýlili mne jako potok, pominuli jako prudcí potokové,
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Kteříž kalní bývají od ledu, a v nichž se kryje sníh.
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 V čas horka vysychají; když sucho bývá, mizejí z místa svého.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Sem i tam roztěkají se od toku svého obecného, v nic se obracejí a hynou.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 To vidouce houfové jdoucích z Tema, zástupové Sabejských, jenž naději měli v nich,
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Zastyděli se, že v nich doufali; nebo přišedše až k nim, oklamáni jsou.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Tak zajisté i vy byvše, ne jste; vidouce potření mé, děsíte se.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Zdali jsem řekl: Přineste mi, aneb z zboží svého udělte darů pro mne?
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Aneb: Vysvoboďte mne z ruky nepřítele, a z ruky násilníků vykupte mne?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Poučte mne, a budu mlčeti, a v čem bych bloudil, poslužte mi k srozumění.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Ó jak jsou pronikavé řeči upřímé! Ale co vzdělá obviňování vaše?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Zdali jen z slov mne viniti myslíte, a převívati řeči choulostivého?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Také i na sirotka se obořujete, anobrž jámu kopáte příteli svému.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 A protož nyní chtějtež popatřiti na mne, a suďte, klamám-liť před oblíčejem vaším.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Napravte se, prosím, nechť není nepravostí; napravte se, pravím, a tak poznáte, žeť jest spravedlnost v té řeči mé.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 A jest-li na jazyku mém nepravost, neměl-liž bych, čitedlen býti bíd?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
