Jób 41
1 Vytáhneš-liž velryba udicí, aneb provazem pohříženým až k jazyku jeho?
Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
2 Zdali dáš kroužek na chřípě jeho, aneb hákem probodneš čelist jeho?
Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
3 Zdaž se obrátí k tobě s prosbami, aneb mluviti bude tobě lahodně?
Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
4 Učiní-liž smlouvu s tebou? Přijmeš-liž jej za služebníka věčného?
Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
5 Zdaž budeš s ním hráti jako s ptáčkem, aneb přivážeš jej dětem svým?
Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
6 Přistrojí-liž sobě hody z něho společníci, a rozdělí-liž jej mezi kupce?
Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
7 Zdaž naplníš háky kůži jeho, a vidlicemi rybářskými hlavu jeho?
Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
8 Vztáhni jen na něj ruku svou, a neučiníš zmínky o boji.
Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
9 Aj, naděje o polapení jeho mylná jest. Zdaž i k spatření jeho člověk nebývá poražen?
Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
10 Není žádného tak smělého, kdo by jej zbudil, kdož tedy postaví se přede mnou?
Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
11 Kdo mne čím předšel, abych se jemu odplacel? Cožkoli jest pode vším nebem, mé jest.
Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
12 Nebudu mlčeti o údech jeho, a o síle výborného sformování jeho.
Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
13 Kdo odkryl svrchek oděvu jeho? S dvojitými udidly svými kdo k němu přistoupí?
Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
14 Vrata úst jeho kdo otevře? Okolo zubů jeho jest hrůza.
Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
15 Šupiny jeho pevné jako štítové sevřené velmi tuze.
Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
16 Jedna druhé tak blízko jest, že ani vítr nevchází mezi ně.
Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
17 Jedna druhé se přídrží, a nedělí se.
Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
18 Od kýchání jeho zažžehá se světlo, a oči jeho jsou jako záře svitání.
Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
19 Z úst jeho jako pochodně vycházejí, a jiskry ohnivé vyskakují.
Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
20 Z chřípí jeho vychází dým, jako z kotla vroucího aneb hrnce.
Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
21 Dýchání jeho uhlí rozpaluje, a plamen z úst jeho vychází.
Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
22 V šíji jeho přebývá síla, a před ním utíká žalost.
În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
23 Kusové masa jeho drží se spolu; celistvé jest v něm, aniž se rozdrobuje.
Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
24 Srdce jeho tuhé jest jako kámen, tak tuhé, jako úlomek zpodního žernovu.
Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
25 Vyskýtání jeho bojí se nejsilnější, až se strachem i vyčišťují.
Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
26 Meč stihající jej neostojí, ani kopí, šíp neb i pancíř.
Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
27 Pokládá železo za plevy, ocel za dřevo shnilé.
El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
28 Nezahání ho střela, v stéblo obrací se jemu kamení prakové.
Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
29 Za stéblo počítá střelbu, a posmívá se šermování kopím.
Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
30 Pod ním ostré střepiny, stele sobě na věci špičaté jako na blátě.
Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
31 Působí, aby vřelo v hlubině jako v kotle, a kormoutilo se moře jako v moždíři.
El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
32 Za sebou patrnou činí stezku, až sezdá, že propast má šediny.
El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
33 Žádného není na zemi jemu podobného, aby tak učiněn byl bez strachu.
Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
34 Cokoli vysokého jest, za nic pokládá, jest králem nade všemi šelmami.
El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
