Jób 30
1 Nyní pak posmívají se mi mladší mne, jejichž bych otců nechtěl byl postaviti se psy stáda svého.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Ač síla rukou jejich k čemu by mi byla? Zmařena jest při nich starost jejich.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Nebo chudobou a hladem znuzeni, utíkali na planá, tmavá, soukromná a pustá místa.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Kteříž trhali zeliny po chrastinách, ano i koření, a jalovec za pokrm byl jim.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Z prostřed lidí vyháníni byli; povolávali za nimi, jako za zlodějem,
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Tak že musili bydliti v výmolích potoků, v děrách země a skálí.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 V chrastinách řvali, pod trní se shromažďovali,
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Lidé nejnešlechetnější, nýbrž lidé bez poctivosti, menší váhy i než ta země.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Nyní, pravím, jsem jejich písničkou, jsa jim učiněn za přísloví.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 V ošklivosti mne mají, vzdalují se mne, a na tvář mou nestydí se plvati.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Nebo Bůh mou vážnost odjal, a ssoužil mne; pročež uzdu před přítomností mou svrhli.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Po pravici mládež povstává, nohy mi podrážejí, tak že šlapáním protřeli ke mně stezky nešlechetnosti své.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Mou pak stezku zkazili, k bídě mé přidali, ač jim to nic nepomůže.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Jako širokou mezerou vskakují, a k vyplénění mému valí se.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Obrátily se na mne hrůzy, stihají jako vítr ochotnost mou, nebo jako oblak pomíjí zdraví mé.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 A již ve mně rozlila se duše má, pochytili mne dnové trápení mého,
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Kteréž v noci vrtá kosti mé ve mně; pročež ani nervové moji neodpočívají.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Oděv můj mění se pro násilnou moc bolesti, kteráž mne tak jako obojek sukně mé svírá.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Uvrhl mne do bláta, tak že jsem již podobný prachu a popelu.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Volám k tobě, ó Bože, a neslyšíš mne; postavuji se, ale nehledíš na mne.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Obrátils mi se v ukrutného nepřítele, silou ruky své mi odporuješ.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Vznášíš mne u vítr, sázíš mne na něj, a k rozplynutí mi přivodíš zdravý soud.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Nebo vím, že mne k smrti odkážeš, a do domu, do něhož se shromažďuje všeliký živý.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Jistě žeť nevztáhne Bůh do hrobu ruky, by pak, když je stírá, i volali.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Zdaliž jsem neplakal nad tím, kdož okoušel zlých dnů? Duše má kormoutila se nad nuzným.
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Když jsem dobrého čekal, přišlo mi zlé; nadál jsem se světla, ale přišla mrákota.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Vnitřností mé zevřely, tak že se ještě neupokojily; předstihli mne dnové trápení.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Chodím osmahlý, ne od slunce, povstávaje, i mezi mnohými křičím.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Bratrem učiněn jsem draků, a tovaryšem mladých pstrosů.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Kůže má zčernala na mně, a kosti mé vyprahly od horkosti.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 A protož v kvílení obrátila se harfa má, a píšťalka má v hlas plačících.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
