Jób 29

1 Ještě dále Job vedl řeč svou, a řekl:

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 Ó bych byl jako za časů předešlých, za dnů, v nichž mne Bůh zachovával,

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 Dokudž svítil svící svou nad hlavou mou, při jehož světle chodíval jsem v temnostech,

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 Tak jako jsem byl za dnů mladosti své, dokudž přívětivost Boží byla v stanu mém,

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 Dokudž ještě Všemohoucí byl se mnou, a všudy vůkol mne dítky mé,

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 Když šlepěje mé máslem oplývaly, a skála vylévala mi prameny oleje,

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 Když jsem vycházel k bráně skrze město, a na ulici strojíval sobě stolici svou.

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Jakž mne spatřovali mládenci, skrývali se, starci pak povstávali a stáli.

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 Knížata choulili se v řečech, anobrž ruku kladli na ústa svá.

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 Hlas vývod se tratil, a jazyk jejich lnul k dásním jejich.

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 Nebo ucho slyše, blahoslavilo mne, a oko vida, posvědčovalo mi,

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 Že vysvobozuji chudého volajícího, a sirotka, i toho, kterýž nemá spomocníka.

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 Požehnání hynoucího přicházelo na mne, a srdce vdovy k plésání jsem vzbuzoval.

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 V spravedlnost jsem se obláčel, a ona ozdobovala mne; jako plášť a koruna byl soud můj.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 Místo očí býval jsem slepému, a místo noh kulhavému.

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 Byl jsem otcem nuzných, a na při, jíž jsem nebyl povědom, vyptával jsem se.

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 A tak vylamoval jsem třenovní zuby nešlechetníka, a z zubů jeho vyrážel jsem loupež.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 A protož jsem říkal: V hnízdě svém umru, a jako písek rozmnožím dny.

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 Kořen můj rozloží se při vodách, a rosa nocovati bude na ratolestech mých.

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 Sláva má mladnouti bude při mně, a lučiště mé v ruce mé obnovovati se.

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 Poslouchajíce, čekali na mne, a přestávali na radě mé.

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 Po slovu mém nic neměnili, tak na ně dštila řeč má.

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 Nebo očekávali mne jako deště, a ústa svá otvírali jako k přívalu žádostivému.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Žertoval-li jsem s nimi, nevěřili; pročež u vážnosti mne míti neoblevovali.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 Přišel-li jsem kdy k nim, sedal jsem na předním místě, a tak bydlil jsem jako král v vojště, když smutných potěšuje.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.