Jób 10
1 Stýště se duši mé v životě mém, vypustím nad sebou naříkání své, mluviti budu v hořkosti duše své.
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Dím Bohu: Neodsuzuj mne, oznam mi, proč se nesnadníš se mnou?
Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
3 Jaký máš na tom užitek, že mne ssužuješ, že pohrdáš dílem rukou svých, a radu bezbožných osvěcuješ?
Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
4 Zdali oči tělesné máš? Zdali tak, jako hledí člověk, ty hledíš?
Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Zdaž jsou jako dnové člověka dnové tvoji, a léta tvá podobná dnům lidským,
Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 Že vyhledáváš nepravosti mé, a na hřích můj se vyptáváš?
Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
7 Ty víš, žeť nejsem bezbožný, ačkoli není žádného, kdo by mne vytrhl z ruky tvé.
Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 Ruce tvé sformovaly mne, a učinily mne, a teď pojednou všudy vůkol hubíš mne.
Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
9 Pamětliv buď, prosím, že jsi mne jako hlinu učinil, a že v prach zase obrátíš mne.
Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
10 Zdalis mne jako mléka neslil, a jako syření neshustil?
Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
11 Kůží a masem přioděl jsi mne, a kostmi i žilami spojils mne.
M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
12 Života z milosrdenství udělil jsi mi, přesto navštěvování tvé ostříhalo dýchání mého.
Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 Ale toto skryl jsi v srdci svém; vím, žeť jest to při tobě.
Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
14 Jakž zhřeším, hned mne šetříš, a od nepravosti mé neočišťuješ mne.
Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 Jestliže jsem bezbožný, běda mně; pakliť jsem spravedlivý, ani tak nepozdvihnu hlavy, nasycen jsa hanbou, a vida trápení své,
Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
16 Kteréhož vždy více přibývá. Honíš mne jako lev, a jedno po druhém divně se mnou zacházíš.
Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
17 Obnovuješ svědky své proti mně, a rozmnožuješ rozhněvání své na mne; vojska jedna po druhých jsou proti mně.
Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
18 Proč jsi jen z života vyvedl mne? Ó bych byl zahynul, aby mne bylo ani oko nevidělo,
Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 A abych byl, jako by mne nikdy nebylo, z života do hrobu abych byl vnesen.
Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Zdaliž jest mnoho dnů mých? Ponechejž tedy a popusť mne, abych maličko pookřál,
Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
21 Prvé než odejdu tam, odkudž se zase nenavrátím, do krajiny tmavé, anobrž stínu smrti,
Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
22 Do krajiny, pravím, tmavé, kdež jest sama mrákota stínu smrti, a kdež není žádných proměn, ale sama pouhá mrákota.
O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
