Židům 1
1 Častokrát a rozličnými způsoby mluvíval někdy Bůh otcům skrze proroky,
Dumnezeu, care în trecut a vorbit părinților, prin prooroci, în multe vremuri și în felurite moduri,
2 v těchto pak posledních dnech mluvil nám skrze Syna svého, Kteréhož ustanovil dědicem všeho, skrze něhož i věky učinil. (aiōn g165)
la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și lumile. (aiōn g165)
3 Kterýžto jsa blesk slávy, a obraz osoby jeho, a zdržuje všecko slovem mocnosti své, očištění hříchů našich skrze sebe samého učiniv, posadil se na pravici velebnosti na výsostech,
Fiul său este strălucirea gloriei sale, chipul însuși al substanței sale și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii sale, care, după ce ne-a purificat prin el însuși de păcatele noastre, a șezut la dreapta Majestății de sus,
4 Tím důstojnější nad anděly učiněn, čím vyvýšenější nad ně jméno dědičně obdržel.
devenind cu atât mai bun decât îngerii, cu cât numele mai presus de îngerii pe care l-a moștenit este mai presus decât al lor.
5 Nebo kterému kdy z andělů řekl: Syn můj jsi ty, já dnes zplodil jsem tebe? A opět: Já budu jemu otcem, a on mi bude synem?
Căci cui dintre îngeri i-a spus el vreodată “Tu ești Fiul meu. Azi am devenit tatăl tău?” și din nou, “Îi voi fi un Tată, Și el îmi va fi pentru mine un fiu?”
6 A opět, když uvodí prvorozeného na okršlek země, dí: A klanějte se jemu všickni andělé Boží.
Când va aduce din nou pe lume pe întâiul născut, zice: “Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine”.
7 A o andělích zajisté dí: Kterýž činí anděly své duchy, a služebníky své plamen ohně;
Despre îngeri spune, “El își face îngerii vânturi, și robii lui o flacără de foc.”
8 Ale k Synu dí: Stolice tvá, ó Bože, na věky věků, berla pravosti jest berla království tvého. (aiōn g165)
Dar despre Fiul spune, “Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor. Sceptrul dreptății este sceptrul Împărăției Tale. (aiōn g165)
9 Miloval jsi spravedlnost, a nenáviděl jsi nepravosti, protož pomazal tebe, ó Bože, Bůh tvůj olejem veselé nad spoluúčastníky tvé.
Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de semenii tăi.”
10 A ty, Pane, na počátku založil jsi zemi, a díla rukou tvých jsouť nebesa.
Și, “Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului. Cerurile sunt opera mâinilor Tale.
11 Onať pominou, ty pak zůstáváš; a všecka jako roucho zvetšejí,
Ei vor pieri, dar tu vei rămâne. Toate vor îmbătrâni ca o haină.
12 A jako oděv svineš je, i budouť změněna. Ale ty jsi tentýž, a léta tvá nepřestanou.
Le vei înfășura ca pe o mantie, și vor fi schimbate; dar tu ești la fel. Anii tăi nu vor da greș.”
13 A kterému kdy z andělů řekl: Seď na pravici mé, dokudž nepoložím nepřátel tvých za podnože noh tvých?
Dar care dintre îngeri a spus vreodată, “Stai la dreapta mea, până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale?”
14 Zdaliž všickni nejsou služební duchové, kteříž posílání bývají k službě pro ty, jenž mají dědičně obdržeti spasení?
Nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimise să slujească în folosul celor ce vor moșteni mântuirea?
