2 Korintským 5
1 Víme zajisté, že byl-li by tohoto našeho zemského přebývání stánek zbořen, stavení od Boha máme, příbytek ne rukou udělaný, věčný v nebesích. (aiōnios g166)
Căci știm că, dacă se va desființa cortul nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. (aiōnios g166)
2 Pročež i v tomto vzdycháme, v příbytek svůj, kterýž jest s nebe, oblečeni býti žádajíce,
Căci, cu siguranță, în aceasta gemem, dorind să fim îmbrăcați cu locuința noastră care este din ceruri,
3 Jestliže však oblečení, a ne nazí nalezeni budeme.
dacă, într-adevăr, fiind îmbrăcați, nu vom fi găsiți goi.
4 Nebo kteříž jsme v tomto stánku, lkáme, jsouce obtíženi, poněvadž bychom nechtěli svlečeni býti, ale přiodíni, aby pohlcena byla smrtelnost od života.
Căci, într-adevăr, noi, care suntem în acest cort, gemem, fiind împovărați, nu că am dori să fim dezbrăcați, ci că dorim să fim îmbrăcați, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.
5 Ten pak, kdož nás tak k tomu způsobil, Bůhť jest, kterýž také dal nám závdavek Ducha.
Or, cel care ne-a făcut tocmai pentru acest lucru este Dumnezeu, care ne-a dat și avansul Duhului.
6 Protož doufanlivé mysli vždycky jsouce, a vědouce, že dokudž pohostinu jsme v tomto těle, vzdáleni jsme ode Pána,
De aceea suntem totdeauna încrezători și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul,
7 (Nebo skrze víru chodíme, ne skrze vidění, )
căci umblăm prin credință, nu prin vedere.
8 Doufanlivéť pak mysli jsme, a oblibujeme raději vyjíti z těla, a přijíti ku Pánu.
Suntem curajoși, zic, și suntem dispuși mai degrabă să fim absenți din trup și să fim acasă la Domnul.
9 Protož i usilujeme buď v těle pohostinu jsouce, buďto z těla se berouce, jemu se líbiti.
De aceea și noi ne propunem, fie că suntem acasă, fie că suntem absenți, să îi fim binevoitori.
10 Všickni my zajisté ukázati se musíme před soudnou stolicí Kristovou, aby přijal jeden každý to, což skrze tělo působil, podlé toho, jakž práce čí byla, buď v dobrém, neb ve zlém.
Căci toți trebuie să fim descoperiți înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele din trup, după cum a făcut, fie că este bun, fie că este rău.
11 Protož znajíce tu hrůzu Páně, lidem k víře sloužíme, Bohuť pak známi jsme. A nadějiť mám, že i svědomí vašemu známi jsme.
Cunoscând deci frica de Domnul, noi convingem pe oameni, dar suntem descoperiți lui Dumnezeu, și sper că suntem descoperiți și în conștiințele voastre.
12 Neboť ne sami sebe opět vám chválíme, ale příčinu vám dáváme, abyste se chlubili námi, a abyste to měli proti těm, kteříž se v tvárnosti chlubí, a ne v srdci.
Căci nu ne recomandăm din nou vouă, ci vorbim ca să vă dăm prilej de laudă în numele nostru, ca să aveți ce răspunde celor care se laudă în aparență și nu în inimă.
13 Nebo buď že nesmyslní jsme, Bohu; buď že jsme rozumní, vám.
Căci, dacă suntem în afară de noi înșine, este pentru Dumnezeu. Sau dacă suntem cu mintea trează, este pentru voi.
14 Láska zajisté Kristova víže nás,
Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, pentru că noi judecăm astfel: că unul a murit pentru toți, deci toți au murit.
15 Jakožto ty, kteříž tak soudíme, že poněvadž jeden za všecky umřel, tedyť všickni zemřeli, a že za všecky umřel, aby ti, kteříž živi jsou, již ne sami sobě živi byli, ale tomu, kterýž za ně umřel i z mrtvých vstal.
El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel care a murit și a înviat pentru ei.
16 A tak my již od toho času žádného neznáme podlé těla. A ačkoli jsme znali Krista podlé těla, ale nyní již více neznáme.
De aceea nu mai cunoaștem pe nimeni după trup de acum înainte. Chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem astfel.
17 Protož jestli kdo v Kristu, nové stvoření jest. Staré věci pominuly, aj, nové všecko učiněno jest.
Prin urmare, dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă. Lucrurile vechi au trecut. Iată, toate lucrurile au devenit noi.
18 To pak všecko jest z Boha, kterýž smířil nás s sebou skrze Jezukrista, a dal nám služebnost smíření toho.
Dar toate lucrurile sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El însuși prin Isus Hristos și ne-a dat slujba împăcării;
19 Neboť Bůh byl v Kristu, v mír uvodě svět s sebou, nepočítaje jim hříchů jejich, a složil v nás to slovo smíření.
și anume, că Dumnezeu a fost în Hristos împăcând lumea cu Sine, fără să le socotească greșelile lor, și ne-a încredințat nouă cuvântul împăcării.
20 Protož my na místě Kristově poselství dějíce, jako by Bůh skrze náš žádal, prosíme na místě Kristově, smiřte se s Bohem.
Noi suntem deci ambasadori în numele lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar ruga prin noi; vă rugăm în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu.
21 Nebo toho, kterýž hříchu nepoznal, za nás učinil hříchem, abychom my učiněni byli spravedlností Boží v něm.
Căci pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut să fie păcat în locul nostru, pentru ca noi să devenim în El neprihănirea lui Dumnezeu.
