Rimljanima 9
1 Istinu govorim u Kristu, ne lažem; susvjedok mi je savjest moja u Duhu Svetom:
Eu spun adevărul în Hristos. Nu mint, conștiința mea mărturisește cu mine în Duhul Sfânt
2 silna mi je tuga i neprekidna bol u srcu.
că am o mare întristare și o durere neîncetată în inima mea.
3 Da, htio bih ja sam proklet biti, odvojen od Krista, za braću svoju, sunarodnjake svoje po tijelu.
Căci aș putea să doresc să fiu eu însumi blestemat de Cristos, din cauza fraților mei, rudele mele după trup
4 Oni su Izraelci, njihovo je posinstvo, i Slava, i Savezi, i zakonodavstvo, i bogoštovlje, i obećanja;
care sunt israeliți; a căror adopție, glorie, legăminte, dăruire a legii, slujire și promisiuni
5 njihovi su i oci, od njih je, po tijelu, i Krist, koji je iznad svega, Bog blagoslovljen u vjekove. Amen. (aiōn g165)
din care sunt părinții și din care provine Cristos în ceea ce privește trupul, care este peste toate, Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin. (aiōn g165)
6 Ali ne kao da se izjalovila riječ Božja. Jer nisu Izrael svi koji potječu od Izraela;
Dar nu este ca și cum Cuvântul lui Dumnezeu ar fi fost zădărnicit. Căci nu toți cei din Israel sunt din Israel.
7 i nisu svi djeca Abrahamova zato što su njegovo potomstvo, nego po Izaku će ti se nazivati potomstvo;
și nici, pentru că sunt urmașii lui Avraam, nu sunt toți copii. Ci, “urmașii voștri vor fi socotiți ca de la Isaac”.
8 to jest: djeca tijela nisu i djeca Božja, nego - djeca obećanja računaju se u potomstvo.
Adică, nu copiii cărnii sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt socotiți moștenitori.
9 Evo doista riječi obećanja: U ovo ću doba doći i Sara će imati sina.
Căci acesta este un cuvânt al promisiunii: “La timpul hotărât voi veni și Sara va avea un fiu”.
10 Ali ne samo to! I Rebeka je s jednim, s Izakom, ocem našim, zanijela.
Și nu numai atât, ci și Rebeca a conceput un fiu, pe tatăl nostru Isaac.
11 Pa kad još blizanci ne bijahu rođeni niti učiniše što dobro ili zlo - da bi trajnom ostala odluka Božja o izabranju:
Căci, nefiind încă născută, și neavând nimic bun sau rău, pentru ca scopul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
12 ne po djelima, nego po onome tko poziva - rečeno joj je: Stariji će služiti mlađemu,
i s-a spus: “Cel mai mare va sluji celui mai mic”.
13 kako je pisano: Jakova sam zavolio, a Ezav mi omrznu.
Așa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât”.
14 Što ćemo dakle reći? Možda da u Boga ima nepravde? Nipošto!
Ce vom spune atunci? Există nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie niciodată!
15 Ta Mojsiju veli: Smilovat ću se komu hoću da se smilujem; sažalit ću se nad kim hoću da se sažalim.
Căci El a zis lui Moise: “Voi avea milă de cine am milă și voi avea milă de cine am milă”.
16 Nije dakle do onoga koji hoće ni do onoga koji trči, nego do Boga koji se smiluje.
Deci, nu este a celui care vrea, nici a celui care aleargă, ci a lui Dumnezeu care are milă.
17 Jer Pismo veli faraonu: Zato te upravo podigoh da na tebi pokažem svoju moć i da se razglasi ime moje po svoj zemlji.
Căci Scriptura îi spune lui Faraon: “Tocmai pentru aceasta am făcut să te înalț, ca să-mi arăt în tine puterea Mea și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul.”
18 Tako dakle: smiluje se komu hoće, a otvrdnjuje koga hoće.
Așadar, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
19 Da, reći ćeš mi: Što se onda još tuži? Ta tko se to volji njegovoj odupro?
Atunci îmi veți zice: “De ce mai găsește el greșeală? Căci cine se împotrivește voinței lui?”
20 Čovječe, tko si ti zapravo da se pravdaš s Bogom? Zar da djelo rekne tvorcu: “Što si me ovakvim načinio?”
Dar, într-adevăr, omule, cine ești tu ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare lucrul format îl va întreba pe cel care l-a format: “De ce m-ai făcut așa?”
21 Ili zar lončar nema vlasti nad glinom da od istoga tijesta načini posudu sad časnu, sad nečasnu.
Sau nu are olarul un drept asupra lutului, din aceeași bucată să facă dintr-o parte un vas pentru cinste și din alta pentru dezonoare?
22 A što ako je Bog, hoteći očitovati gnjev i obznaniti svoju moć u silnoj strpljivosti podnosio posude gnjeva, dozrele za propast,
Și dacă Dumnezeu, vrând să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei pregătite pentru distrugere,
23 da obznani bogatstvo slave svoje na posudama milosrđa, koje unaprijed pripravi za slavu,
și ca să facă cunoscută bogăția gloriei sale pe vasele milei, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie—
24 na nama koje pozva ne samo između Židova nego i između pogana?
pe noi, pe care ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri?
25 Tako i u Hošeji veli: Ne-narod moj prozvat ću narodom mojim i Neljubljenu ljubljenom.
După cum spune și în Osea, “Îi voi numi “poporul meu”, pe cei care nu erau poporul meu; și “iubitul” ei, care nu era iubit.”
26 Na mjestu gdje im je rečeno: Vi niste moj narod prozvat će se sinovi Boga živoga.
În locul în care li s-a spus: “Voi nu sunteți poporul Meu”. acolo vor fi numiți “copiii Dumnezeului celui viu”.”
27 Izaija pak proglasuje o Izraelu: Zaista, sinova će Izraelovih brojem biti kao pijeska morskog - Ostatak će se spasiti;
Isaia strigă cu privire la Israel, “Dacă numărul copiilor lui Israel este ca nisipul mării, rămășița este cea care va fi salvată;
28 jer riječ će ispuniti i uskoro izvršiti Gospodin na zemlji.
Căci El va isprăvi lucrarea și o va curma cu dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.”
29 Tako je Izaija i prorekao: Da nam Gospodin nad Vojskama ne ostavi sjeme, ko Sodoma bismo bili i Gomori nalik.
După cum a spus Isaia mai înainte, “Dacă Domnul oștirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi devenit ca Sodoma, și ar fi fost făcut ca Gomora.”
30 Što ćemo dakle reći? Da pogani koji nisu tražili pravednosti stekoše pravednost, pravednost po vjeri.
Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau neprihănirea, au ajuns la neprihănire, la neprihănirea care vine din credință;
31 Izrael pak koji je tražio neki zakon pravednosti, nije do zakona dopro.
dar Israel, care urmărea o lege a neprihănirii, nu a ajuns la legea neprihănirii.
32 Zašto? Jer nije tražio po vjeri, nego kao po djelima. Spotakoše se o kamen spoticanja,
De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca și cum ar fi fost prin faptele legii. S-au împiedicat de piatra de poticnire,
33 kao što je pisano: Evo postavljam na Sionu kamen spoticanja i stijenu posrtanja. Ali tko u nj vjeruje, neće se postidjeti.
așa cum este scris, “Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de jignire; și nimeni care crede în El nu va fi dezamăgit.”
