Psalmi 22
1 Zborovođi. Po napjevu “Košuta u zoru”. Psalam. Davidov. Bože moj, Bože moj, zašto si me ostavio? Daleko si od ridanja moga.
Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
2 Bože moj, vičem danju, al'ne odvraćaš; noću vapijem i nema mi počinka.
Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
3 A ipak, ti u Svetištu prebivaš, Nado Izraelova!
Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
4 U tebe se očevi naši uzdaše, uzdaše se, i ti ih izbavi;
Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
5 k tebi su vikali i spasavali se, u tebe se uzdali, i postidjeli se nisu.
Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
6 A ja, crv sam, a ne čovjek, ruglo ljudi i naroda prezir.
Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7 Koji me vode, podruguju se meni, razvlače usne, mašu glavom:
Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
8 “U Jahvu se on uzda, neka ga sad izbavi, neka ga spasi ako mu omilje!”
S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
9 Iz krila majčina ti si me izveo, mir mi dao na grudima majke.
Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
10 Tebi sam predan iz materine utrobe, od krila majčina ti si Bog moj.
Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
11 Ne udaljuj se od mene, blizu je nevolja, a nikog nema da mi pomogne.
Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
12 Opkoliše me junci mnogobrojni, bašanski bikovi okružiše mene.
Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
13 Ždrijela svoja razvaljuju na me k'o lav koji plijen kida i riče.
Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
14 Kao voda razlih se, sve mi se kosti rasuše; srce mi posta poput voska, topi se u grudima mojim.
Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
15 Grlo je moje kao crijep suho, i moj se jezik uz nepce slijepi: u prah smrtni bacio si mene.
Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
16 Opkolio me čopor pasa, rulje me zločinačke okružile. Probodoše mi ruke i noge,
Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
17 sve kosti svoje prebrojiti mogu, a oni me gledaju i zure na me.
Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
18 Haljine moje dijele među sobom i kocku bacaju za odjeću moju.
Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
19 Ali ti, o Jahve, daleko mi ne budi; snago moja, pohiti mi u pomoć!
Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
20 Dušu moju istrgni maču, iz šapa pasjih život moj.
Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
21 Spasi me iz ralja lavljih i jadnu mi dušu od rogova bivoljih!
Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
22 A sada, braći ću svojoj naviještat' ime tvoje, hvalit ću te usred zbora.
Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 “Koji se bojite Jahve, hvalite njega! Svi od roda Jakovljeva, slavite njega! Svi potomci Izraelovi, njega se bojte!
Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
24 Jer nije prezreo ni zaboravio muku jadnika, i nije sakrio lice svoje od njega; kad ga je zazvao, on ga je čuo.”
Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
25 Zato ću te hvaliti u zboru veliku, pred vjernicima tvojim izvršit' zavjete.
În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
26 Siromasi će jesti i nasitit će se, hvalit će Jahvu koji traže njega: nek' živi srce vaše dovijeka!
Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
27 Spomenut će se i Jahvi se vratit' svi krajevi zemlje; pred njim će n§icÄe pasti sve obitelji pogana.
Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
28 Jer Jahvino je kraljevstvo, on je vladar pucima.
Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
29 Njemu će se jedinom klanjati svi koji snivaju u zemlji, pred njim se sagnuti svi koji u prah silaze. I moja će duša za njega živjeti,
Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
30 njemu će služiti potomstvo moje. O Gospodu će se pripovijedat'
O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
31 slijedećem koljenu, o njegovoj pravdi naviještati narodu budućem: “Ovo učini Jahve!”
Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
