Psalmi 2

1 Zašto se bune narodi, zašto puci ludosti snuju?

Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?

2 Ustaju kraljevi zemaljski, knezovi se rotÄe protiv Jahve i Pomazanika njegova:

Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:

3 “Skršimo okove njihove i jaram njihov zbacimo!”

Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.

4 Smije se onaj što na nebu stoluje, Gospod im se podruguje.

Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.

5 Tad im veli u svom gnjevu, žestinom ih on zbunjuje:

Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.

6 “TÓa ja kralja svog postavih nad Sionom, svojom svetom gorom.”

Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.

7 Obznanjujem odluku Jahvinu: Gospodin mi reče: “Ti si sin moj, danas te rodih.

Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.

8 Zatraži samo, i dat ću ti puke u baštinu, i u posjed krajeve zemaljske.

Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.

9 Vladat ćeš njima palicom gvozdenÄom i razbit ih kao sud lončarski.”

Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.

10 Opametite se sada, vi kraljevi, Urazumite se, suci zemaljski.

De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.

11 Služite Jahvi sa strahom, s trepetom se pokorite njemu,

Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.

12 da se ne razgnjevi te ne propadnete na putu, kad uskoro plane srdžba njegova. Blago svima koji se njemu utječu!

Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.