Nahum 2
1 Protiv tebe dolazi rušitelj. Postavi stražu na bedeme, gledaj na put, opaši bedra, saberi sve svoje snage.
Cel ce sparge în bucăţi a venit înaintea feţei tale; păzește cetatea întărită, păzește calea, întărește-ţi coapsele, întărește-ţi mult puterea.
2 Da, Jahve će obnoviti vinograd Jakovljev i vinograd Izraelov. Pljačkaši ih opljačkali, mladice im potrli.
Pentru că DOMNUL a abătut maiestatea lui Iacob, precum maiestatea lui Israel, fiindcă pustiitorii i-au pustiit și le-au stricat viţele.
3 Štitovi njegovih junaka crvene se, njegovi su ratnici u grimizu; ognjem blista čelik na njihovim bojnim kolima kad krenu u boj; konji im se propinju.
Scutul războinicilor lui este înroșit, vitejii sunt în stacojiu; carele vor fi cu torţe arzând în ziua pregătirii sale și brazii vor fi înfricoșător zguduiţi.
4 Po ulicama bjesne bojna kola, lete preko trgova; na pogled su baklje goruće; kao munje, samo sijevaju.
Carele vor năvăli pe străzi, se vor izbi unul de altul pe drumurile late; vor părea ca torţele, vor alerga ca fulgerele.
5 Pozivaju se borci odabrani, bacaju se u rovove, hrle brzo na bedeme, već je zaklon postavljen.
El se gândește la vitejii lui; ei se vor poticni în mersul lor; se vor grăbi spre zidul acesteia și apărarea va fi pregătită.
6 Vrata koja gledaju na Rijeku otvaraju se, strava je u palači.
Porţile râurilor vor fi deschise și palatul se va topi.
7 Podižu, u izgnanstvo odvode Gospodaricu, robinjice njene cvile, tuguju kao golubice, u prsa se udaraju.
Și Huţab va fi dusă captivă, va fi ridicată și servitoarele ei o vor conduce ca și cu vocea porumbiţelor, lovindu-și pieptul cu tamburinele.
8 Niniva je nabujalo jezero, oni bježe pred vodom njezinom. “Zaustavite se, stanite!” Ali se nitko ne okreće.
Dar Ninive este din vechime ca un iaz de apă; totuși ei vor fugi. Staţi, staţi, vor striga ei; dar niciunul nu va privi înapoi.
9 “Grabite srebro! Grabite zlato!” Blagu kraja nema, obilje dragocjenosti!
Prădaţi argintul, prădaţi aurul, fiindcă fără sfârșit este tezaurul și gloria tuturor mobilelor plăcute.
10 Pljačkanje, haranje, razaranje! Srce zamire, koljena klecaju, u bedrima drhtavica, svima su lica poblijedjela.
Ea este nelocuită și goală și pustiită; și inima se topește și genunchii se lovesc unul de altul și este multă durere în toate coapsele, și feţele lor toate adună negreală.
11 Gdje je skrovište lavovima i log lavićima? Kad je lav izlazio, lavica je ostajala i lavovi mališani; plašio ih nitko nije.
Unde este vizuina leilor și locul de hrană al leilor tineri, unde leul, leul cel bătrân, și puiul de leu a umblat și nimeni nu i-a speriat?
12 Lav je grabio za svoje laviće, davio je za svoje lavice; svoje spilje punio je plijenom, svoja skrovišta lovinom.
Leul a sfâșiat în bucăţi destul pentru puii săi și a sugrumat pentru leoaicele sale și și-a umplut gropile cu pradă și vizuinile sale cu animale sfâșiate.
13 “Evo me! Tebi!” - riječ je Jahve nad Vojskama. “Pretvorit ću u dim tvoja bojna kola, mač će poklati tvoje laviće. Istrijebit ću sa zemlje tvoja pljačkanja, i neće se više čuti povik tvojih glasnika.”
Iată, eu sunt împotriva ta, spune DOMNUL oștirilor și voi arde carele ei în fum și sabia va mistui pe leii tăi tineri; și îţi voi stârpi prada de pe pământ și vocea mesagerilor tăi nu va mai fi auzită.
