Tužaljke 5
1 Spomeni se, Jahve, što nas je snašlo, pogledaj, vidi sramotu našu!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Baština naša pade u ruke strancima, domovi naši pripadoše tuđincima.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Siročad smo: oca nemamo, majke su nam kao udovice.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Vodu što pijemo plaćamo novcem, i za drvo valja nam platiti.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Jaram nam je o vratu, gone nas, iscrpljeni smo, ne daju nam predahnuti.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Pružamo ruke k Egiptu i Asiriji da se kruha nasitimo.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Oci naši zgriješiše i više ih nema, a mi nosimo krivice njihove.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Robovi nama zapovijedaju, a nitko da nas izbavi iz ruku njihovih.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Kruh svoj donosimo izlažući život maču u pustinji.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Koža nam gori kao peć užarena, ognjicom od plamena gladi.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Oskvrnuli su žene na Sionu i djevice u gradovima judejskim.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Svojim su rukama vješali knezove, ni lica staračka nisu poštivali.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Mladići su nosili žrvnjeve, djeca padala pod bremenom drva.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Starci su ostavili vrata, mladići više ne sviraju na lirama.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Radosti nesta iz naših srdaca, naš ples se pretvori u tugovanje.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Pao je vijenac s naše glave, jao nama što zgriješismo!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Evo zašto nam srce boluje, evo zašto nam oči se zastiru:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 zato što Gora sionska opustje i po njoj se šuljaju šakali.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Ali ti, Jahve, ostaješ zauvijek, tvoj je prijesto od koljena do koljena.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Zašto da nas zaboraviš zauvijek, da nas ostaviš za mnoge dane?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Vrati nas k sebi, Jahve, obratit ćemo se, obnovi dane naše kao što nekoć bijahu.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Il' nas hoćeš sasvim zabaciti i na nas se beskrajno srditi?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
