Tužaljke 3
1 Ja sam čovjek što upozna bijedu pod šibom gnjeva njegova.
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2 Mene je odveo i natjerao da hodam u tmini i bez svjetlosti.
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
3 I upravo mene bije i udara bez prestanka njegova ruka.
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4 Iscijedio je moje meso, kožu moju, polomio kosti moje.
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5 Načinio mi jaram, glavu obrubio tegobama.
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
6 Pustio me da živim u tminama kao mrtvaci vječiti.
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
7 Zazidao me, i ja ne mogu izaći, otežao je moje okove.
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
8 Kada sam vikao i zapomagao, molitvu je moju odbijao.
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
9 Zazidao mi ceste tesanim kamenom, zakrčio je putove moje.
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10 Meni on bijaše medvjed koji vreba, lav u zasjedi.
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
11 U bespuća me vodio, razdirao, ostavljao me da umirem.
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
12 Napinjao je luk svoj i gađao me kao metu za svoje strelice.
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
13 U slabine mi sasuo strelice, sinove svoga tobolca.
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14 Postao sam smiješan svome narodu, rugalica svakidašnja.
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15 Gorčinom me hranio, pelinom me napajao.
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16 Puštao me da zube kršim kamen grizući, zakapao me u pepeo.
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
17 Duši je mojoj oduzet mir i više ne znam što je sreća!
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18 Rekoh: Dotrajao je život moj i nada koja mi od Jahve dolazi.
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
19 Spomeni se bijede moje i stradanja, pelina i otrova!
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
20 Bez prestanka na to misli i sahne duša u meni.
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
21 To nosim u srcu i gojim nadu u sebi.
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
22 Dobrota Jahvina nije nestala, milosrđe njegovo nije presušilo.
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23 Oni se obnavljaju svako jutro: tvoja je vjernost velika!
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24 “Jahve je dio moj”, veli mi duša, “i zato se u nj pouzdajem.”
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25 Dobar je Jahve onom koji se u nj pouzdaje, duši koja ga traži.
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
26 Dobro je u miru čekati spasenje Jahvino!
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27 Dobro je čovjeku da nosi jaram za svoje mladosti.
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
28 Neka sjedi u samoći i šuti, jer mu On to nametnu;
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
29 neka usne priljubi uz prašinu, možda još ima nade!
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30 Neka pruži obraz onome koji ga bije, neka se zasiti porugom.
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
31 Jer Gospod ne odbacuje nikoga zauvijek:
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32 jer ako i rastuži, on se smiluje po svojoj velikoj ljubavi.
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
33 Jer samo nerado on ponižava i rascvili sinove čovjeka.
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
34 Kad se gaze nogama svi zemaljski sužnjevi,
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35 kad se izvrće pravica čovjeku pred licem Svevišnjeg,
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
36 kad se krivica nanosi čovjeku u parnici, zar Gospod ne vidi?
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37 Tko je rekao nešto i zbilo se? Nije li Gospod to zapovjedio?
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
38 Ne dolazi li iz usta Svevišnjega i dobro i zlo?
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
39 Na što se tuže živi ljudi? Svatko na svoj grijeh.
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40 Ispitajmo, pretražimo pute svoje i vratimo se Jahvi.
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
41 Dignimo svoje srce i ruke svoje k Bogu koji je na nebesima.
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42 Da, mi smo se odmetali, bili nepokorni, a ti, ti nisi praštao!
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43 Obastrt gnjevom svojim, gonio si nas, ubijao i nisi štedio.
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
44 Oblakom si se obastro da molitva ne prodre do tebe.
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45 Načinio si od nas smeće i odmet među narodima.
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
46 Razjapili usta na nas svi neprijatelji naši.
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
47 Užas i jama bila nam sudbina, propast i zator!
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
48 Potoci suza teku iz očiju mojih zbog propasti Kćeri naroda mojega.
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49 Moje oči liju suze bez prestanka, jer prestanka nema
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
50 dok ne pogleda i ne vidi Jahve s nebesa.
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
51 Moje mi oko bol zadaje zbog kćeri svih mojega grada.
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
52 Uporno me k'o pticu progone svi što me mrze, a bez razloga.
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53 U jamu baciše moj život i zatrpaše je kamenjem.
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
54 Voda mi dođe preko glave, rekoh sam sebi: “Pogiboh!”
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55 I tada zazvah ime tvoje, Jahve, iz najdublje jame.
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56 Ti oču moj glas: “Ne začepljuj uši svoje na vapaje moje.”
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57 Bliz meni bijaše u dan vapaja mog, govoraše: “Ne boj se!”
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58 Ti si, Gospode, izborio pravdu za dušu moju, ti si život moj izbavio.
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
59 Ti, Jahve, vidje kako me tlače, dosudi mi pravdu.
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60 Ti vidje svu osvetu njinu, sve podvale protiv mene.
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
61 Čuo si, Jahve, podrugivanje njihovo, sve podvale protiv mene.
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
62 Usne protivnika mojih i misli njine protiv mene su cio dan.
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
63 Kad sjede, kad ustaju, pogledaj samo: ja sam im pjesma-rugalica.
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64 Vrati im, Jahve, milo za drago, po djelu ruku njihovih.
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65 Učini da srca im otvrdnu, udari ih prokletstvom svojim.
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66 Goni ih gnjevno i sve ih istrijebi pod nebesima svojim, Jahve!
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
