Job 9
1 Job progovori i reče:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 “Zaista, dobro ja znadem da je tako: kako da pred Bogom čovjek ima pravo?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Ako bi se tkogod htio prÓeti s njime, odvratio mu ne bi ni jednom od tisuću.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Srcem on je mudar, a snagom svesilan, i tko bi se njemu nekažnjeno opro?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 On brda premješta, a ona to ne znaju, u jarosti svojoj on ih preokreće.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Pokreće on zemlju sa njezina mjesta, iz temelja njene potresa stupove.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Kad zaprijeti suncu, ono se ne rađa, on pečatom svojim i zvijezde pečati.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Jedini on je nebesa razapeo i pučinom morskom samo on hodao.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Stvorio je Medvjede i Oriona, Vlašiće i zvijezđa na južnome nebu.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Tvorac on je djela silnih, nepojmljivih čudesa koja se izbrojit' ne mogu.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Ide pored mene, a ja ga ne vidim; evo, on prolazi - ja ga ne opažam.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Ugrabi li što, tko će mu to priječit, i tko ga pitat smije: 'Što si učinio?'
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Bog silni srdžbu svoju ne opoziva: pred njim poniču saveznici Rahaba.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Pa kako onda da njemu odgovorim, koju riječ da protiv njega izaberem?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 I da sam u pravu, odvratio ne bih, u suca svojega milost bih molio.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 A kad bi se na zov moj i odazvao, vjerovao ne bih da on glas moj sluša.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Jer, za dlaku jednu on mene satire, bez razloga moje rane umnožava.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Ni časa jednoga predahnut' mi ne da, nego mene svakom gorčinom napaja!
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Ako je na snagu - tÓa on je najjači! Ako je na pravdu - tko će njega na sud?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Da sam i prav, usta bi me osudila, da sam i nevin, zlim bi me proglasila.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 A jesam li nevin? Ni sam ne znam više, moj je život meni sasvim omrzao!
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Jer, to je svejedno; i zato ja kažem: nevina i grešnika on dokončava.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 I bič smrtni kad bi odjednom ubijo ... ali on se ruga nevolji nevinih.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 U zemlji predanoj u šake zlikovaca, on oči sucima njezinim zastire. Ako on to nije, tko je drugi onda?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Od skoroteče su brži moji dani, bježe daleko, nigdje dobra ne videć.'
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 K'o čamci od rogoza hitro promiču, k'o orao na plijen kada se zaleti.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Kažem li: zaboravit ću jadikovku, razvedrit ću lice i veseo biti,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 od mojih me muka groza obuzima, jer znadem da me ti ne držiš nevinim.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Ako li sam grešan, tÓa čemu onda da zalud mučim sebe.
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Kad bih i sniježnicom sebe ja isprao, kad bih i lugom ruke svoje umio,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 u veću bi me nečist opet gurnuo, i moje bi me se gnušale haljine!
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Nije čovjek k'o ja da se s njime pravdam i na sud da idem s njim se parničiti.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Niti kakva suca ima među nama da ruke svoje stavi na nas dvojicu,
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 da šibu njegovu od mene odmakne, da užas njegov mene više ne plaši!
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Govorit ću ipak bez ikakva straha, jer ja nisam takav u svojim očima!
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
