Job 31
1 Sa svojim očima savez sam sklopio da pogledat neću nijednu djevicu.
Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
2 A što mi je Bog odozgo dosudio, kakva mi je baština od Svesilnoga?
Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
3 TÓa nije li nesreća za opakoga, a nevolja za one koji zlo čine?
Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
4 Ne proniče li on sve moje putove, ne prebraja li on sve moje korake?
Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
5 Zar sam ikad u društvu laži hodio, zar mi je noga k prijevari hitjela?
Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
6 Nek' me na ispravnoj mjeri Bog izmjeri pa će uvidjeti neporočnost moju!
Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
7 Ako mi je korak s puta kad zašao, ako mi se srce za okom povelo, ako mi je ljaga ruke okaljala,
Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8 neka drugi jede što sam posijao, neka sve moje iskorijene izdanke!
Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
9 Ako mi zavede srce žena neka, ako za vratima svog bližnjeg kad vrebah,
Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 neka moja žena drugom mlin okreće, neka s drugim svoju podijeli postelju!
Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
11 Djelo bestidno time bih počinio, zločin kojem pravda treba da presudi,
Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
12 užego vatru što žeže do Propasti i što bi svu moju sažgala ljetinu.
Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13 Ako kada prezreh pravo sluge svoga il' služavke, sa mnom kad su se parbili,
Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14 što ću učiniti kada Bog ustane? Što ću odvratit' kad račun zatraži?
Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
15 Zar nas oba on ne stvori u utrobi i jednako sazda u krilu majčinu?
Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
16 Ogluših li se na molbe siromaha ili rasplakah oči udovičine?
Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
17 Jesam li kada sam svoj jeo zalogaj a da ga nisam sa sirotom dijelio?
Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
18 TÓa od mladosti k'o otac sam mu bio, vodio sam ga od krila materina!
(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19 Zar sam beskućnika vidio bez odjeće ili siromaha kog bez pokrivača
Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20 a da mu bedra ne blagosloviše mene kad se runom mojih ovaca ogrija?
Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21 Ako sam ruku na nevina podigao znajuć' da mi je na vratima branitelj,
Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22 nek' se rame moje od pleća odvali i neka mi ruka od lakta otpadne!
Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
23 Jer strahote Božje na mene bi pale, njegovu ne bih odolio veličanstvu.
Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
24 Zar sam u zlato pouzdanje stavio i rekao zlatu: 'Sigurnosti moja!'
Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
25 Zar sam se veliku blagu radovao, bogatstvima koja su mi stekle ruke?
Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
26 Zar se, gledajući sunce kako blista i kako mjesec sjajni nebom putuje,
Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27 moje srce dalo potajno zavesti da bih rukom njima poljubac poslao?
Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28 Grijeh bi to bio što za sudom vapije, jer Boga višnjega bih se odrekao.
Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
29 Zar se obradovah nevolji dušmana i likovah kad ga je zlo zadesilo,
Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
30 ja koji ne dadoh griješiti jeziku, proklinjući ga i želeći da umre?
Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31 Ne govorahu li ljudi mog šatora: 'TÓa koga nije on mesom nasitio'?
Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
32 Nikad nije stranac vani noćivao, putniku sam svoja otvarao vrata.
Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
33 Zar sam grijehe svoje ljudima tajio, zar sam u grudima skrivao krivicu
Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34 jer sam se plašio govorkanja mnoštva i strahovao od prezira plemenskog te sam mučao ne prelazeć' svoga praga?
M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
35 O, kad bi koga bilo da mene sasluša! Posljednju sam svoju riječ ja izrekao: na Svesilnom je sad da mi odgovori! Nek' mi optužnicu napiše protivnik,
O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
36 i ja ću je nosit' na svome ramenu, čelo ću njome k'o krunom uresit'.
Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
37 Dat ću mu račun o svojim koracima i poput kneza pred njega ću stupiti.”
I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
38 Ako je na me zemlja moja vikala, ako su s njom brazde njezine plakale;
Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
39 ako sam plodove jeo ne plativši i ako sam joj ojadio ratare,
Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
40 [40a] neka mjesto žita po njoj niče korov, a mjesto ječma nek' posvud kukolj raste! [40b] Konac riječi Jobovih.
Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
