Job 3
1 Napokon otvori Job usta i prokle dan svoj;
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 poče svoju besjedu i reče:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 “O, ne bilo dana kad sam se rodio i noći što javi: 'Začeo se dječak!'
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 U crnu tminu dan taj nek se prometne! S visina se njega Bog ne spominjao, svjetlost sunčeva ne svijetlila mu više!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Mrak i sjena smrtna o nj se otimali, posvema ga tmina gusta prekrila, pomrčine dnevne stravom ga morile!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 O, da bi ga tama svega presvojila, nek' se ne dodaje danima godine, nek' ne ulazi u brojenje mjeseci!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 A noć ona bila žalosna dovijeka, ne čulo se u njoj radosno klicanje!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Prokleli je oni štono dan proklinju i Levijatana probudit' su kadri!
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Pomrčale zvijezde njezina svanuća, zaludu se ona vidjelu nadala, i zorinih vjeđa ne gledala nigda!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Što mi od utrobe ne zatvori vrata da sakrije muku od mojih očiju!
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Što nisam mrtav od krila materina, što ne izdahnuh izlazeć' iz utrobe?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Čemu su me dva koljena prihvatila i dojke dvije da me nejaka podoje?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 U miru bih vječnom počivao sada, spavao bih, pokoj svoj bih uživao
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 s kraljevima i savjetnicima zemlje koji su sebi pogradili grobnice,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 ili s knezovima, zlatom bogatima, što su kuće svoje srebrom napunili.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Ne bih bio - k'o nedonošče zakopano, k'o novorođenče što svjetla ne vidje.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Zlikovci se više ne obijeste ondje, iznemogli tamo nalaze počinka.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Sužnjeve na miru tamo ostavljaju: ne slušaju više poviku stražara.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Malen ondje leži zajedno s velikim, rob je slobodan od gospodara svoga.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Čemu darovati svjetlo nesretniku i život ljudima zagorčene duše
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 koji smrt ištu, a ona ne dolazi, i kao za blagom za njome kopaju?
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Grobnom bi se humku oni radovali, klicali od sreće kad bi grob svoj našli.
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Što će to čovjeku kom je put sakriven, koga je Bog sa svih strana zapriječio?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Zato videć' hranu, uzdahnuti moram, k'o voda se moji razlijevaju krici.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Obistinjuje se moje strahovanje, snalazi me, evo, čega god se bojah.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Pokoja ni mira meni više nema, u mukama mojim nikad mi počinka.”
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
