Job 11
1 Sofar iz Naama progovori tad i reče:
Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
2 “Zar na riječi mnoge da se ne odvrati? Zar će se brbljavac još i opravdati?
Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3 Zar će tvoje trice ušutkati ljude, zar će ruganje ostat' neizrugano?
Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4 Rekao si: 'Nauk moj je neporočan, u očima tvojim čist sam i bez ljage.'
Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5 Ali kada bi Bog htio progovorit' i otvorit usta da ti odgovori
Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6 kada bi ti tajne mudrosti otkrio koje um nijedan ne može doumit', znao bi da ti za grijehe račun ište.
Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
7 Možeš li dubine Božje proniknuti, dokučiti savršenstvo Svesilnoga?
Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
9 Duže je od zemlje - šire je od mora!
Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 Ako se povuče, ako te pograbi, ako na sud preda, tko će mu braniti?
Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11 Jer on u čovjeku prozire prijevaru, vidi opačinu ako i ne gleda.
Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
12 Čovjek se bezuman obraća k pameti i divlji magarac uzdi se pokori.
Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
13 Ako li srce svoje ti uspraviš i ruke svoje pružiš prema njemu,
Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14 ako li zloću iz ruku odbaciš i u šatoru svom ne daš zlu stana,
Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15 čisto ćeš čelo moći tad podići, čvrst ćeš biti i bojati se nećeš.
Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16 Svojih se kušnja nećeš sjećat' više kao ni vode koja je protekla.
Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
17 Jasnije će tvoj život sjat' no podne, tmina će se obratit' u svanuće.
Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18 U uzdanju svom živjet ćeš sigurno i zaštićen počivat ćeš u miru.
Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
19 Kad legneš, nitko te buniti neće; mnogi će tvoju tražiti naklonost.
De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20 A zlikovcima ugasnut će oči, neće im više biti utočišta: izdahnut', bit će jedina im nada.”
Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
