Jakovljeva 2
1 Braćo moja, vjeru Gospodina našega Isusa Krista slavnoga ne miješajte s pristranošću!
Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei, fiind părtinitori.
2 Dođe li na vaš sastanak čovjek sa zlatnim prstenjem, u sjajnoj odjeći, a dođe i siromah u bijednoj odjeći
Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, și ar intra și un sărac în haină murdară,
3 i vi se zagledate u onoga što nosi sjajnu odjeću te reknete: “Ti lijepo ovdje sjedni!”, a siromahu reknete: “Ti stani - ili sjedni - ondje, podno podnožja moga!”,
Și ați avea respect față de cel care poartă haina strălucitoare și i-ați spune: Așază-te aici în loc bun; și i-ați spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Așază-te aici sub sprijinul piciorului meu,
4 niste li u sebi pristrano sudili te postali suci što naopako sude?
Nu deveniți atunci părtinitori în voi înșivă și judecători ai gândurilor rele?
5 Čujte, braćo moja ljubljena: nije li Bog one koji su svijetu siromašni izabrao da budu bogataši u vjeri i baštinici Kraljevstva što ga je obećao onima koji ga ljube?
Dați ascultare preaiubiții mei frați: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, [să fie] bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce îl iubesc?
6 A vi prezreste siromaha! Ne tlače li vas upravo bogataši? Ne vuku li vas baš oni na sudove?
Dar voi îl disprețuiați pe cel sărac. Nu bogații vă oprimă și vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?
7 Ne psuju li oni lijepo Ime na vas zazvano?
Nu blasfemiază ei acel nume virtuos cu care sunteți chemați?
8 Ako doista izvršujete kraljevski zakon po Pismu: Ljubi bližnjega svoga kao sebe samoga, dobro činite;
Dacă într-adevăr împliniți legea împărătească conform scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți;
9 ako li ste pristrani, grijeh činite i Zakon vas osuđuje kao prijestupnike.
Dar dacă arătați părtinire, comiteți păcat și sunteți condamnați de lege ca și călcători ai legii.
10 Ta tko sav Zakon uščuva, a u jednome samo posrne, postao je krivac svega.
Fiindcă oricine va ține toată legea și totuși se poticnește într-un punct, este vinovat de toate.
11 Jer tko reče: Ne čini preljuba, reče i: Ne ubij. Ako dakle i ne činiš preljuba, a ubiješ, postao si prijestupnik Zakona.
Fiindcă cel ce a spus: Să nu comiți adulter, a spus de asemenea: Să nu ucizi. Iar dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.
12 Tako govorite i tako činite kao oni koji imaju biti suđeni po zakonu slobode.
Astfel să vorbiți și astfel să faceți, ca unii care vor fi judecați prin legea libertății,
13 Jer nemilosrdan je sud onomu tko ne čini milosrđa; a milosrđe likuje nad sudom.
Fiindcă [pentru] cel ce nu a arătat milă judecata va fi fără milă; și mila se bucură asupra judecății.
14 Što koristi, braćo moja, ako tko rekne da ima vjeru, a djela nema? Može li ga vjera spasiti?
Care este folosul, frații mei, dacă cineva spune că are credință și nu are fapte? Poate [această] credință să îl salveze?
15 Ako su koji brat ili sestra goli i bez hrane svagdanje
Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică,
16 pa im tkogod od vas rekne: “Hajdete u miru, grijte se i sitite”, a ne dadnete im što je potrebno za tijelo, koja korist?
Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?
17 Tako i vjera: ako nema djela, mrtva je u sebi.
Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură.
18 Inače, mogao bi tko reći: “Ti imaš vjeru, a ja imam djela. Pokaži mi svoju vjeru bez djela, a ja ću tebi djelima pokazati svoju vjeru.
Dar va spune cineva: Tu ai credință și eu am fapte; arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19 Ti vjeruješ da je jedan Bog? Dobro činiš! I đavli vjeruju, i dršću.”
Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; și dracii cred și tremură.
20 Hoćeš li spoznati, šuplja glavo, da je vjera bez djela jalova?
Dorești dar să știi, omule deșert, că este moartă credința despărțită de fapte?
21 Zar se Abraham, otac naš, ne opravda djelima, kad na žrtvenik prinese Izaka, sina svoga?
Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22 Vidiš: vjera je surađivala s djelima njegovim i djelima se vjera usavršila
Vezi cum credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte, credința a fost desăvârșită?
23 te se ispunilo Pismo koje veli: Povjerova Abraham Bogu i uračuna mu se u pravednost pa prijatelj Božji posta.
Și a fost împlinită scriptura care spune: Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Gledajte: čovjek se opravdava djelima, a ne samom vjerom.
Vedeți așadar cum prin fapte este declarat drept omul și nu doar prin credință.
25 Ne opravda li se slično, djelima, i Rahaba bludnica kad primi glasnike i drugim ih putom izvede?
Tot așa și curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe altă cale?
26 Jer kao što je tijelo bez duha mrtvo, tako je i vjera bez djela mrtva.
Căci după cum trupul despărțit de duh este mort, tot așa și credința despărțită de fapte este moartă.
