< 傳道書 1 >
Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
2 傳道者說:虛空的虛空, 虛空的虛空,凡事都是虛空。
Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
3 人一切的勞碌, 就是他在日光之下的勞碌,有甚麼益處呢?
Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
6 風往南颳,又向北轉, 不住地旋轉,而且返回轉行原道。
Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
7 江河都往海裏流,海卻不滿; 江河從何處流,仍歸還何處。
Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
8 萬事令人厭煩, 人不能說盡。 眼看,看不飽; 耳聽,聽不足。
Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
9 已有的事後必再有; 已行的事後必再行。 日光之下並無新事。
Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
10 豈有一件事人能指着說這是新的? 哪知,在我們以前的世代早已有了。
Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
11 已過的世代,無人記念; 將來的世代,後來的人也不記念。
Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
13 我專心用智慧尋求、查究天下所做的一切事,乃知上帝叫世人所經練的是極重的勞苦。
Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
14 我見日光之下所做的一切事,都是虛空,都是捕風。
Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
16 我心裏議論說:我得了大智慧,勝過我以前在耶路撒冷的眾人,而且我心中多經歷智慧和知識的事。
Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
17 我又專心察明智慧、狂妄,和愚昧,乃知這也是捕風。
Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
18 因為多有智慧,就多有愁煩; 加增知識的,就加增憂傷。
Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.