诗篇 137

1 我们曾在巴比伦的河边坐下， 一追想锡安就哭了。

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 我们把琴挂在那里的柳树上；

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 因为在那里，掳掠我们的要我们唱歌， 抢夺我们的要我们作乐，说： 给我们唱一首锡安歌吧！

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 我们怎能在外邦唱耶和华的歌呢？

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 耶路撒冷啊，我若忘记你， 情愿我的右手忘记技巧！

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 我若不记念你， 若不看耶路撒冷过于我所最喜乐的， 情愿我的舌头贴于上膛！

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 耶路撒冷遭难的日子， 以东人说：拆毁！拆毁！ 直拆到根基！ 耶和华啊，求你记念这仇！

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 将要被灭的巴比伦城啊， 报复你像你待我们的，那人便为有福！

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 拿你的婴孩摔在磐石上的， 那人便为有福！

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.