詩篇 127

1 若不是上主興工建屋，建築的人是徒然勞苦；若不是上主護守城堡，守城的人白白驚醒護守。

O cântare a treptelor, pentru Solomon. Dacă nu zidește DOMNUL casa, în zadar muncesc cei ce o zidesc; dacă nu păzește DOMNUL cetatea, în zadar veghează paznicul.

2 您們很早起床盡屬徒然，每夜坐到深更圖謀打算，為了求食經過多少辛酸；唯獨天主賜所愛者安眠。

Este deșert pentru voi a vă scula devreme, a sta până târziu, a mânca pâinea întristărilor, pentru că el dă somn preaiubitului său.

3 的確子女全是上主的賜予，胎兒也全是他的報酬。

Iată, copiii sunt o moștenire de la DOMNUL și rodul pântecelui este răsplata sa.

4 年青少壯所生的子嗣，有如勇士手中的箭矢。

Ca săgețile în mâna viteazului, astfel sunt copiii tinereții.

5 裝滿自己箭囊的人，真有福氣，城門前爭辯，不受羞恥。

Ferice de omul care își umple tolba cu ei, ei nu se vor rușina ci vor vorbi cu dușmanii la poartă.