< 約伯記 4 >
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 但是現今災禍一臨於你,你就萎靡不振;一接觸你,你就沮喪失意。
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 你敬畏天主之情,豈不是你的依靠﹖你完善的行為,豈不是你的希望﹖
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 照我所見:那播種邪惡的,必收邪惡;散佈毒害的,必收毒害。
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 天主一噓氣,他們即滅亡;一發怒氣,他們即消失。
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 他停立不動,但我不能辨其形狀;我面前出現形影,我聽見細微的聲音:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 人豈能在天主前自以為義﹖在造他者前,自以為潔﹖
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 看,他的僕役,他還不信;他的使者,他還歸罪,
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 何況那以泥屋為居所,以塵土為基礎的人! 他們為人踐踏,有如蠹蟲;
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.