< 約伯記 30 >
1 但現今年紀小於我的人,都嘲笑我;這些人的父親,我都不屑於列在守我羊群的狗中。
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 他們的精力已經喪失,他們手臂的力量,對我還有何用﹖
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 他們因貧乏和饑饉而消瘦,咀嚼曠野裏的草根,以及荒山野嶺所生的荊棘。
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 人將他們由人群中逐出,在他們後面喊叫有如追賊;
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 這些人都是流氓的後代,都是無名氏之子孫,由本國驅逐境外的。
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 他們因憎惡我而遠離我,竟任意向我臉上吐唾沫。
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 他們解開了韁繩以攻擊我,在我面前除掉了轡頭。
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 下流之輩在我右邊起來,向我投擲石頭,築成一條使我喪亡的路。
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 他們破壞了我的道路,使我跌仆,卻沒有人阻止他們。
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 恐怖臨於我身,我的尊榮如被風吹散,我的救恩如浮雲逝去。
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 天主啊! 我向你呼號,你不回答我;我立起來,你也不理睬我。
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 你將我提起,乘風而去,使我在狂風中飄搖不定。
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 若窮人遇到不幸向我求救,我豈不伸手去援助他﹖
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 他人遭難,我豈沒有流淚﹖人窮乏,我的心豈沒有憐憫﹖
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 我希望幸福,來的卻是災禍;我期待光明,黑暗反而來臨。
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 我憂悶而行,無人安慰我,我要在集會中起立喊冤。
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.